Tolo, Democrația nu e de vânzare, indiferent cine ți-o predă

Moise Guran

N-am citit imediat editorialul lui Tolontan în care acuză DNA că e poliție politică, s-a întâmplat să îl citesc abia după ce facebookul a fost inundat de un tablou (cam ferpăresc) al lui Victor Ponta, victimă a Poliției Politice. Am râs la tablou, dar când am citit textul lui Tolontan (cu updateuri de la SRI, mamă! mamă!) m-a apucat greața. Nu m-am putut abține să nu le pun una lângă alta (înveselind puțin ferparul) că prea exprimă aceeași gândire. Iar acum hai să clarificăm unele concepte democratice. Nu o luați ca pe o replică dată lui Tolontan, chiar dacă o să mă adresez lui.

În esență Cătălin susține că procurorii nu sunt abilitați să predea democrație (și cu asta sunt și eu de acord), iar cererea de începere a urmăririi penale împotriva lui Victor Ponta s-ar baza pe un mod în care procurorii i-ar învăța pe cetățeni cum să voteze. Argumentația lui Tolo se bazează pe un pasaj din comunicatul DNA, prin care cere începerea urmăririi penale (a cercetării) lui Victor Ponta.

Ulterior Tolo explică faptul că oamenii își pot alege reprezentanții pe orice criterii și că nu vine Kovesi să le spună cum se simt ei reprezentanți.
Corect! Atâta doar că acesta este un sofism, căci nu poți alege corect dacă ești păcălit. În acest sens, Legislația românească prevede modelul de finanțare al partidelor și al campaniilor electorale (în 2012 era în vigoare Legea 334/2006) plafonând donațiile firmelor și simpatizanților, tocmai pentru că e ușor să păcălești oamenii dacă ai fonduri nelimitate. Iar democrația nu este de vânzare, dragă Tolo, indiferent cine ți-o predă.

Un al doilea sofism pe care îl comite colegul Tolontan este de fapt o manipulare ce a făcut carieră, grație trustului din care și Tolontan face parte. El susține că procurorii sunt Instituție de Forță a statului. Ceea ce e fundamental greșit, căci plasează Justiția în sfera Executivă. Statul doar pune în aplicare o decizie a Justiției, fie ea condamnare, arestare sau control judiciar.

Procurorii nu sunt nici milițieni, nici militari (Tolo face comparație cu Thailanda și cu Turcia, țări în care au avut loc recent lovituri militare) și nici securiști (sereiști) nu sunt. Procurorii lucrează, potrivit art 132 din Constituție, pe principiul imparțialității. Altfel spus, un procuror nu poate avea normă de amenzi, de arestări sau de condamnări. El nu este nici avocat (așa cum susține fostul președinte Traian Băsescu), adică un procuror n-are sarcină de serviciu să acuze și punct, indiferent că el crede că suspectul este nevinovat. Procurorul este primul care verifică dacă există probe privind comiterea unei infracțiuni, iar dacă nu există, nu trimite un om în fața instanței, doar ca să-și încerce șansele unei condamnări cu un nevinovat. Instanța este abia al doilea filtru al vinovăției sau al nevinovăției. Procurorul este primul și de aceea spunem generic Justiția, referindu-ne și la Parchete și la Instanțe.

Sigur că și procurorii mai greșesc, sigur că unii dintre ei s-au dovedit corupți, sigur că în istoria sa chiar DNA-ul a făcut jocuri politice, dar asta mai ales ascunzând dosare (de exemplu dosarele retrocedărilor, pe vremea lui Daniel Morar) iar nu acuzând degeaba pe cineva. Tolontan știe bine astfel de lucruri.

Revenind la dezbaterea despre democrație și despre cine o poate preda, sigur că nu DNA-ul ne predă democrația, dar nici nu există democrație fără apărarea unor drepturi. Cum ar fi acela de a fi informat corect, inclusiv atunci când alegi un politician, despre care tu, alegător, crezi că te reprezintă. Când el, de fapt, e un lup ascuns într-o blană de oaie ca a ta. Să sugerezi că oamenii pot alege hoți, dacă hoții îi reprezintă, asta chiar se apropie prea mult de filozofia PSD-Ponta-Dragnea, și încalcă un alt principiu, cel al diktatului majorității. Altfel spus, o majoritate nu poate decide că nu e încălcarea legii sau a Constituției, a drepturilor fundamentale, inclusiv al dreptului de a fi informat atunci când îi alegi pe Ponta sau pe Ghiță. Trebuie să știi, să afli că aceștia te vor sărăci cu jumătate de miliard de euro, prin ștergerea datoriei Rompetrol, Tony Blair fiind consultantul KazmunaiGaz în epoca respectivă. Iar dacă înșelătoria (cu o parte electorală și cu una finaciară ce derivă din cucerirea puterii, deci din partea electorală) s-a produs, atunci un procuror trebuie să verifice dacă s-a comis o infracțiune și dacă democrația (care în sens larg înseamnă de fapt respectul legii) a fost respectată sau încălcată.

În Parlament majoritatea decide, dar nu poate dikta peste limite impuse de Constituție și apărate de o putere separată care se numește Justiție și care NU funcționează pe principiul majoritatea decide, ca să-i poți reproșa că…

Altfel spus, Tolo, Justiția trebuie să funcționeze indiferent ce alegem noi, dar trebuie să funcționeze pe lege, iar nu pe simpatii. Dacă ție sau altcuiva ți se pare că Justiția îți derutează simpatiile (politice sau de altfel) asta nu înseamnă că îți spune DNA-ul ce să votezi. Iar baza conceptuală a Poliției Politice nu e să-ți spună Instituțiile de Forță pe cine să votezi, ci să elimine abuziv adversarii politici, printr-o suprapunere ilegală a sferei Executive cu cea a Justiției.

Tocmai de aceea legea partidelor impune criterii de transparență dar și de plafonare a finanțărilor pe care partidele și politicienii le pot primi. Pentru că tu Tolontane, cu mine Guran și cu alții, s-ar putea să râdem ca proștii când apare o poză cu Ghiță și cu Ponta într-un club din Dubai, fără să avem habar cum s-ar fi putut închide pe cash o ditamai afacere de corupție pe care am girat-o poate prin simpatiile și votul nostru, nu pentru că am fi fost hoți, ci pentru că am fi fost păcăliți. Și chiar hoți, ca ei, dacă am fi fost, Democrația NU este de vânzare!

Iar dacă nu știi ce votezi, aia nu mai e democrație.
De aceea legea și interzice cumpărarea voturilor, adică mita electorală.

Văd în dezbaterea publică o confuzie totală… cum dom’le, nu putea Ghiță, chiar și mascat, să îl finanțeze cu cât vrea mușchii lui pe Ponta? Nu, nu putea! Pentru că la fel cum votul nu poate fi cumpărat, nici locul eligibil NU poate fi vândut. Aceasta este noima limitelor impuse de Legea Finanțării Partidelor. De aceea este faptă de corupție să vinzi locuri în Parlament, de aceea legea (mult discutatul Art 13 indice 2, din legea DNA, pe care a fost și Dragnea condamnat definitiv) prevede că e faptă de corupție dacă un lider politic își folosește influența pentru a obține foloase necuvenite, inclusiv electorale. Ți se încalcă dreptul de a vota în cunoștiință de cauză, Tolontane! Și da, procurorul, fie el și de la DNA, este singurul abilitat de lege să ți-l apere.

Acesta este punctul meu de vedere, fundamental diferit de cel al lui Cătălin Tolontan, pe care îl respect în continuare însă, indiferent de opiniile lui. Am scris acest articol nu ca să apăr Justiția, căci ea nu are nevoie de simpatii sau de apărători publici, ci pentru că Tolontan a devenit o instituție, comparabilă chiar cu DNA din punct de vedere al credibilității. Iar un articol precum cel scris de Instituția Tolontan a fost imediat folosit politic. Ca jurnalist nu am de ce să mai insit acum pe neclaritățile ștergerii datoriei Petromomidia, în valoare de 500 mil euro, prin hotărâre a guvernul Ponta. Dacă DNA nu va putea afla mai mult decât suspiciunile noastre, atunci probabil nimeni nu va putea. Dar nici să strigi că începerea unei astfel de cercetări e poliție politică, pentru că n-am înțeles noi, ca ne-juriști ce suntem, o frază prin care procurorul este obligat să explice pericolul social al faptei. Că altfel nu e infracțiune.