România are nevoie nu de unul ci de două partide complet noi

Moise Guran

Amețeala doctrinară a partidelor din România este bagatelizată conștient, sau nu, dar ea explică parțial inclusiv absenteismul și deruta alegătorilor. În istorie evoluțiile partidelor de pe dreapta pe stânga sau invers nici măcar nu sunt o noutate, dar momentele în care astfel de lucruri se produc, de regulă sunt cruciale. Eu cred că ne aflăm într-un astfel de moment și de aceea fac de câteva zile un efort de clarificare a evoluțiilor doctrinare, pe înțelesul tuturor, fără veleități științifice. Simplificând foarte mult, ești de stânga dacă susții creșterea taxelor (pe capital, muncă, proprietate, whatever) pentru a putea redistribui banii în numele echității sociale, ești de dreapta dacă susții că echitatea socială se crează mai bine creând locuri de muncă și justificând asta reducerea taxelor (pe capital, muncă și chiar whatever).

Hai să luăm pe rând principalele partide din România și să înțelegem perspectiva fiecăruia, în condițiile actuale.

13410914_10202013916225390_1274425656_o

Cel mai mare partid din România, PSD, este, orice s-ar spune, un partid de stânga. Prin măsurile luate, prin program, prin electoratul căruia i se adresează. Pensionarii, bugetarii, populația rurală, dar și populația cu un grad limitat de instrucție, în mod covârșitor aceste categorii sociale votează PSD din principiu, pentru că sunt dependente de stat sau pentru că pur și simplu așteaptă ceva de la el. Ceea ce nu înseamnă că pensionarii, bugetarii și țăranii României țin cu hoții. De fapt, cu excepția locuitorilor din rural, pensionarii și bugetarii dar mai ales populația cu un grad limitat de instrucție din mediul urban, absentează la vot. Asta și pentru că PSD este acum branduit explicit ca un partid al corupților, prin menținerea lui Liviu Dragnea, condamnat definitiv, în funcția de președinte, prin revenirea lui Ponta, un fost premier trimis în judecată pentru fapte de corupție și care acum se grăbește spre funcția de președinte al Camerei Deputaților. Indiferent că este de stânga, PSD a devenit un partid anti-social, iar faptul că el continuă să câștige alegeri locale, bazându-se pe figuri populare, dar anchetate de DNA, se datorează numai și numai faptului că în acest moment noi nu avem un partid de stânga curat. Unul care să spună că de stânga nu înseamnă să fii corupt. Există posibilitatea apariției unui astfel de partid? Da, dar mai greu, căci PSD ocupă bine eșichierul de stânga. Acest tip de electorat e fidel, conservator, greu de dislocat (paradoxal pentru un partid de stânga PSD are și sprijinul mascat al BOR). Mai mare succes ar avea în smulgerea acestui electorat din ghearele PSD un partid radical de stânga, unul pur marxist, decât unul social-democrat, moderat și fără corupți. Poate apărea un astfel de partid, moderat, în România? Pfff! Nu știu! Ar fi avut o șansă PDL dacă nu îl distrugea Băsescu și dacă nu fuziona cu PNL. Poate apărea unul radical? Există unele grupări marxiste, intelectualiste în România, dar acestea au mai degrabă o șansă extremistă. Maximum lor de vizibilitate l-a reprezentat, culmea! Mișcarea Uniți Salvăm care, în ciuda opoziției față de un guvern de stânga (Ponta) a fost preponderent o mișcare de stânga. Apoi a fost penetrată parțial de elemente radicale de dreapta (genul acela de steliști care dau cu sticle în cap polițiștilor) iar apoi nu s-a mai înțeles mare lucru. Eu cred că Nicușor Dan își trage seva tot din Mișcarea Uniți Salvăm, categoric are mai multe puncte comune cu aceasta decât cu o mișcare de dreapta, dar despre el mai târziu. Varianta unei reforme a PSD este improbabilă (ca să nu zic direct exclusă) deși am sperat o perioadă că un Vasile Dîncu ar putea face o astfel de mișcare. Știți deja că nu sunt un fan al lui Dîncu, dar aproape oricine ar fi mai bun decât Dragnea sau Ponta. Poate doamna Firea să joace un astfel de rol, dar nu acum și, oricum, nici pe ea nu o văd încă nici atât de departe și nici arzând de dorința de a curăța PSD-ul de corupție. Până una alta, victoria ei la București va fi principalul vector pentru justificarea unei grave mișcări de îngrădire sau reducere a DNA.

13396802_10202013916065386_34594738_o(1)

Pe partea dreaptă a eșichierului politic, cei de la PNL au în esență cam aceeași problemă ca și PSD. Doar că nu sunt branduiți ca un partid al corupților, că n-au asumat un președinte condamnat definitiv. În rest, 40% dintre clienții DNA sunt de la ei, ba chiar au mai și încercat într-un mod penibil să păcălească electoratul, mergând cu vreo câțiva candidați, independenți cică, mai jalnici decât ai PSD în alegeri. Căci dacă Negoiță sau Olguța Vasilescu sunt abia urmăriți penal, Gutău de la Vâlcea are două condamnări definitive, Scripcaru, la Brașov e trimis în judecată (în două dosare) iar aceștia sunt peneliști. Primarul Devei e condamnat cu suspendare. Orban, prins de DNA în campanie, tot penelist e. Summa cum laude pentru primarul liberal de la Beiuș care a candidat sanki de independent și a primit condamnarea definitivă vineri, înainte de alegeri. Mandatul său va fi anulat și alegerile repetate, dar, în disperare de cauză, după primirea condamnării acesta a ieșit din învăluire și a recomandat electoratului să voteze candidatul oficial al PNL care era candidat doar de formă. Timpul fiind scurt, electoratul n-a aflat și l-a votat tot pe coruptul “independent” al PNL. Așadar PNL este tot un partid anti-social, dar care se preface că n-ar fi. Conducerea bicefală de la București și-a pus ochelari de cal, susține că ei au încercat să aducă niște candidați curați dar nu a observat electoratul. Culmea golănelii a fost atinsă acuma, după alegeri, când au dat vina pe Bolojan, de la Oradea pentru pierderea alegerilor.
Mai poate fi PNL recuperat? Sincer, nu știu. Pare mai degrabă că nu. PNL are nevoie de un șoc major, unul în care toată conducerea să zboare. Se simte un freamăt dinspre Ardeal, de la muschetarii care au primit un vot de încredere la aceste alegeri, mă refer la Falcă, Boc și Bolojan. Eu nu cred însă că vor avea forța să facă o schimbare semnificativă în PNL. Zvonurile cu venirea lui Cioloș la PNL eu le tot aud de mai bine de un an. NU cred că Cioloș are intenția de a intra în PNL și ar fi oricum o mare prostie din partea lui.

13405560_10202013976906907_1100733737_o

La fel ca și în cazul PSD, riscul topirii pe partea dreaptă a unui mare partid cum este PNL îl reprezintă apariția unor formațiuni extremiste. M-am temut o perioadă că partidul Băsescu-Udrea va face asta, dar povestea de dragoste a acestor doi titanici ai politicii românești cu lectoratul pare terminată. Cu excepția scorului obținut pe notorietatea lui Turcescu la București, PMP a obținut scoruri cuprinse între 3 și 4 procente la nivel național și probabil nu va intra în Parlament la toamnă. Suprinzător (și îmbucurător, aș zice) după ce am văzut că fostul președinte nu are scrupule în a intra într-o retorică xenofobă, fiind deci gata să facă orice, inclusiv un partid extremist, pentru a băga mărul doamnei Udrea în Parlament. Nu i-a convins pe români, deși spaima unor sirieni inexistenți părea să cuprindă țara în primăvară.

13010251_10201829025203230_673964806_o
Nu exclud nici varianta în care PNL-ul însuși se poate transforma într-un partid extremist, tentativa cu Marian Munteanu arată că există germenii unor astfel de mișcări chiar în interior, indiferent că aceștia sunt autentici sau au fost plantați acolo de niște minți crețe de la SRI sau Cotroceni.

13405652_10202013916105387_1965142373_o

Vorba lui Petreanu, avem o baligă, să cautăm poneiul… Localizat la București, fenomenul USB nu prea are timp să devină până în toamnă un fenomen național. Au timp de o organizare care să le permită intrarea în Parlament, electoratul și de stânga și de dreapta este ahtiat după ceva nou, ceva mai curat și mai puțin puturos decât actualele PSD și PNL, dar tocmai de aceea sub nicio formă nu trebuie să încerce preluarea unor lideri sau filiale de partid. Îl văd însă pe un Cioloș făcând un partid nou, dar după alegeri, nu înainte, sau chiar aliindu-se cu USB-ul lui Nicușor Dan. Mai ales că, da, USB-ul nu este deloc conturat doctrinar. Fie doar și la nivelul celor doi lideri cunoscuți acum – Sancho și Franțuzoiaca, diferențele sunt destul de mari.

USB-ul are șansa unei verze doctrinare care a devenit platforma România Curată și care l-a promovat intens. Eu m-am și retras acum un an de la România Curată tocmai pentru că devenise dominată de oameni de stânga, dar și pentru că a decis să îl sprijine pe față pe Nicușor Dan. Ceea ce nu m-a împiedicat să îl votez pe Nicușor Dan, dar în continuare refuz o înregimentare, fie ea și în favoarea unui independent. S-a supărat Alina Mungiu pe mine, dar na! asta e viața…
Ideea este că de exemplu Clotilde Armand are mai degrabă un profil de dreapta, în timp ce Nicușor Dan, nici mie nu mi-e clar, cred că nici lui, dar nu m-ar surprinde să se declare de stânga. Cum zice Tapalagă, ongiștii ăștia toți au tendințe de stânga, dar poate nici nu e momentul ca Nicușor și Clotilda să își zică pa, dragă! noi nu ne potrivim! Asta pentru că vor avea nevoie de toate resursele, stânga, dreapta, whatever, ca să crească în notorietate și să salveze ce se mai poate salva la alegerile din toamnă din ghearele unui PSD care pe votul politic de duminică face guvern doar cu satelitul de Tăriceanu.
Probabilistic vorbind, USR-ul are mai multe șanse să își facă o structură națională până în toamnă, decât are PNL-ul să se reformeze la modul serios și să convingă electoratul de dreapta, scârbit până în duoden, să mai iasă la vot.
Desigur însă, falimentul moral și al PSD și al PNL face loc nu pentru unul ci pentru două partide majore, unul de stânga și unul de dreapta. Mi-e teamă însă că vom fi norocoși dacă vom putea închega așa ceva, câte o alternativă curată și care să nu fie extremistă și la PSD și la PNL, până în 2020.
Doar un șoc, ceva nașpa rău, cam cum a fost Colectiv sau, doamne ferește!, mai rău, poate cataliza energiile mai repede. Nici nu știu dacă să îmi doresc sau nu așa ceva.
Pentru aceia dintre dumneavoastră care au probleme în a înțelege ce e stânga și ce e dreapta, am dedicat jumătate de oră în emsiunea Biziday de la Digi 24, și puteți urmări mai jos un scurt istoric al măsurilor economice luate de fiecare dintre guvernele din ultimii 15 ani. Cu mențiunea că nu doar măsurile economice dau dimensiunile de stânga sau dreapta unor formațiuni sau unor personalități publice.