47.354 afișări

Armata celor 2200 de specialiști… În șpagă!

de Moise Guran

Nu există otrăvire mediatică mai periculoasă decât asta care se petrece acum, după alegeri, cum că românii ţin cu hoţii, deci ar fi bine să lăsăm dracu’ lupta cu corupţia şi să revenim la baronii noştri, tătucii care de la Burebista şi până la Liviu Dragnea … ce-au făcut? Au avut grijă de poporul amărât, aia au făcut! Mi se pare că şi cei de la DNA au simţit pericolul în care se află, căci au ales să iasă la luptă dreaptă, pe faţă, sau mai bine spus, în faţa opiniei publice.

13383548_10202014644523597_1795031490_oDupă ce a amânat de două ori o pronunţare pe cererea de dezincriminare a abuzului în serviciu, Curtea Constituţională a cerut DNA-ului un punct de vedere şi statistici referitoare la cum ar influenţa lupta anti-corupţie o astfel de dezincriminare. După ce a trimis la CCR punctul de vedere, Kovesi a ales să comunice însă public, printr-un comunicat de presă, probabil ca să ştie toată lumea despre ce vorbim şi, până la urmă, să alegem în cunoştinţă de cauză…

obiect2

Vorbim de 241 de dosare prin care au fost trimişi în judecată în ultimii zece ani 1471 de indivizi, atenție, nu pentru găinării, că alea nu-s de competența DNA. Pentru chestii grave. 75% dintre ei numai în ultimii patru ani. În aceeași perioadă (pe partea asta nu există statistici mai vechi) 569 deja au fost condamnaţi definitiv, iar încă aproximativ 500 fie au sentinţe care nu sunt definitive, fie îşi aşteaptă primele sentinţe. Mai adăugați la aceştia, încă vreo 800 aflați în cercetarea DNA pentru fapte de abuz în serviciu. În total, o adevărată armată de peste 2000 de indivizi care scapă pur şi simplu, și de cercetări și de condamnări, ca și cum n-ar fi făcut niciodată nimic. O adevărată armată de specialiști. În ce? De principiu în șpagă, căci așa cum vă spuneam cu altă ocazie, orice abuz se închide pe o șpagă.

Din punct de vedere juridic, dezincriminarea infracţiunii de abuz în serviciu pe motiv că aceasta încalcă principiile statului de drept e o glumă proastă. Tocmai de aceea, cozile de topor din CCR ale politicienilor nici nu o puteau face aşa, hodoronc-tronc. Aveau nevoie de o campanie mediatică de pregătire şi, mai ales, de un vot popular care să justifice o astfel de măsură. În această capcană au intrat ca oile o parte a alegătorilor, dar am intrat şi noi jurnaliştii. Unii de bună credinţă, am mediatizat poate excesiv faptul că în 10-15 oraşe din ţară alegătorii au pus ştampila pe primari corupţi, alţii dintre jurnalişti, direct interesaţi, cu patronii cercetaţi sau aflaţi deja în puşcărie, acreditând ideea că DNA-ul face mai degrabă un rău ţării, speriind funcţionarii şi primarii, care mai bine nu mai fac nimic, că dacă fac, riscă săracii de ei să ajungă la puşcărie. Când legea e clară, funcţionarul ştie exact ce are şi ce nu are voie să facă, preferând să nu facă doar pentru că e corupt sau rău-intenţionat.

Să vă dau un exemplu pe care l-am aflat zilele trecute…. Un tâmpit de director din Ministerul de Finanţe se opune de ani de zile posibilităţii plătirii taxelor cu cardul la Fisc, pentru că, zice el, statul ar pierde nişte bani din comisioanele de POS. Dacă aprob, zice, instalarea POS-urilor, mă ia DNA-ul că a pierdut statul bani. Nu s-ar fi gândit că statul economiseşte bani pentru că managementul cash-ului costă mult mai mult, că statul plăteşte mai mulţi funcţionari care să umble cu banii cetăţenilor decât dacă i-ar intra banii direct în contul de la trezorerie. Aceasta nu este nici măcar o infracţiune, e doar prostie, iar directorul respectiv nu riscă să îl ia DNA-ul cum crede el, riscă eventual să iasă într-o zi la pensie de pe un job plătit cu vreo 5000 de lei, în Ministerul de Finanţe, fără să fi făcut nimic concret în viaţă pentru proştii de contribuabili care stau pe la cozi ca să îi plătească lui salariul şi pensia.

după astfel de cazuri se ascund hoţi puri, hoţi simpli sau sofisticați, politicieni sau politruci care invocă spaima tâmpitului de la Finanţe ca să scape după ce au fost prinşi, asta este o chestiune pe care orice om de bun simț cred că o pricepe.

Jumătate dintre dosarele DNA s-ar închide, căci legea penală mai favorabilă infractorului se aplică retroactiv, lui Dragnea însuşi i se anulează condamnarea definitivă, iar din puşcării vor ieşi instantaneu o bună parte a celor pentru care DNA-ul deja a obţinut condamnarea definitivă. DNA-ul va mai exista doar pe hârtie. Fără o lege pe care să îi urmărească şi să îi prindă pe corupţi, procurorii nu mai au ce face. Vor închide dosare şi vor număra achitări ale celor care se află în instanţe. Iar corupţii vor fi curaţi ca lacrima, gata să se întoarcă pe funcţiile publice pe care le-au folosit ca să fure România.

Aceasta este miza deciziei Curţii Constituţionale, acesta şi nu altul este preţul pe care îl vom plăti pentru cele câteva oraşe ce au votat corupţi duminica trecută, acesta este scopul şi finalitatea masivei intoxicări a opiniei publice cum că românii şi-ar dori mai degrabă în fruntea lor şpăgari vrednici decât necunoscuţi cinstiţi. Mie mi se pare un preţ prea mare, unul pe care nu îl vom plăti doar noi, ci şi… cine ştie câte generaţii de acum încolo, generaţii îngenuncheate de sărăcie şi de lipsa unei perspective în România, la fel cum şi noi am fost preţ de două decenii.