O confruntare ratată și o speranță pentru mai târziu

de Moise Guran

Gabriela Firea a câştigat Bucureştiul pentru că a muncit, a avut o tactică electorală coerentă şi pentru că acel tip de carismă încă prinde. Mai prinde. În atmosfera generală de absenteism mic burghez din Capitală s-a remarcat o prezenţă sporită a femeilor la urne, de asemenea pensionarii au votat-o masiv, iar sistemul într-un singur tur a avantajat-o.

Că tot ne fac ailalţi mitici, adică dispuşi la compromisuri, spre deosebire de braşoveni, băimăreni, târgmureşeni şi deveni (sau cum s-or numi locuitorii Devei), în Bucureşti nici Vanghelie, nici teleghidatul lui Piedone nu au câştigat alegerile. Le-a câştigat însă Negoiţă, la sectorul trei… Dar să privim partea bună a lucrurilor, ardelenii şi regăţenii nu mai sunt atât de diferiţi precum le plăcea unora să creadă…

Adică ce mi-e Cherecheş în arest preventiv şi ce mi-e Gutău de la Vâlcea, prins şi condamnat de două ori, pentru a fi votat a treia oară. Care-i diferenţa dintre vrednicia Olguţei Vasilescu, cercetată pentru abuz la Craiova şi vrednicia lui Scripcaru de la Braşov… Zece procente în plus pentru Scripacru.

Ne unim mai des, uite, în compromisuri şi toleranţă la hoţie, dar vestea bună e că, totuși ne unim. Asta așa, ca să găsesc și o parte plină a paharului.

Firea a avut până la urmă cea mai dificilă sarcină, aceea de a confrunta un oraş mobilizat întotdeauna doar anti-PSD, în care alternativa era un cvasi-independent neconvingător. PNL nu mai e demult alternativă la PSD, iar în golăneala liberală de la Bucureşti, adeneul similar al celor două partide s-a văzut cel mai bine.

În acest climat de indiferenţă şi neîncredere, Firea şi-a făcut lecţiile, ba chiar a ţintit foarte deştept electoratul de dreapta, nu pentru a-l convinge să o voteze, cât mai ales pentru a-l convinge că nefiind diferenţă între ea şi Predoiu, electoratul ăsta ar face bine să își vadă de treaba lui. Sigur că tot pensionarii au votat-o pe Firea, în fond la Bucureşti bătălia PSD a fost să nu piardă prea mult din cele 300 de mii de voturi pe care le are tradiţional în primul al oricărui scrutin, fie el local, parlamentar sau prezidenţial. Asta a țintit, asta i-a ieșit.

Dar puneţi-vă şi în locul populaţiei vârstnice, a Bucureştiului sau a restului ţării… Aceşti părinţi şi bunici ai noştri nu înţeleg internetul, nu au abonament la HBO şi Games of Thrones, sunt practic prizonieri ai televiziunilor de ştiri, prin urmare abia dacă au auzit de Nicuşor Dan, iar în puţinele ocazii în care acesta a apărut la televiziuni s-a bălbâit înfiorător, părând din trei în trei minute că îşi uită ideile. Firea a câştigat cu imaginea, notorietatea şi, da, trebuie să o spunem cinstit, coerenţa unei strategii de campanie. Că Firea îi legitimează pe Dragnea şi corupţia propriului partid, asta e o discuţie deschisă, dar încă neîncheiată.

Deşi regret sincer că doamna Clotilde Armand, franţuzoaica de la Sectorul 1, nu a candidat la Primăria Generală, tot am dubii că ar fi învins-o pe Gabriela Firea. Sigur că are altă personalitate decât Nicuşor Dan, este mai vie, mai spontană, şi probabil şi ceva mai multilaterală în proiecte de management, dar chiar dacă Armand ar fi mobilizat mai mult electorat tânăr la urne, dacă nici voturile de la Sectorul 1 n-au avut oameni să le păzească cei de la USB, la Primăria Generală, unde trebuiau păzite urmele din tot Bucureştiul, ce şanse avea doamna franţuzoiacă?

Probabil doar şansa de a ne arăta că există întotdeauna speranţă. Că într-o zi un astfel de om poate găsi în electoratul din România alternativa pe care acesta o aşteaptă. Problema este că acea zi e încă departe. Cât de departe? Păi dacă în Sectorul 1, cea mai bogată şi cea mai mică administraţie locală a României, într-un loc în care internetul este cel mai 4G din ţară, iar venitul mediu, cu tot cu al pensinonarilor din Primăverii şi Keseleff se apropie de 1000 de euro pe lună, Clotilde Armand a luat doar o treime din voturi, faceţi dumneavoastră calculul când va reuşi un astfel de om să ajungă la jumătate din locuitorii judeţului Mehedinţi, unul dintre cele mai sărace din ţară şi în care PSD-ul a luat 55 din cele 66 de primării. Cam pe atunci!

Până atunci, Gabriela Firea merita să câştige Bucureştiul fix în aceeaşi măsură în care toată România îşi merită şi PSD-ul şi corupţii.