Frăția ipocriților și efectele predării Bucureștilor pe mâna pesediștilor
de Moise Guran
(Sursa Historia.ro, click pe text pentru articol complet)
Atât PNL-ul lui Predoiu cât și USB-ul lui Nicușor Dan au făcut un spectacol de un jalnic cabotinism, mimând intenția de retragere din cursă pentru salvarea Bucureștiului din ghearele pesediștilor Gabrielei Firea. Adevărul simplu este că nici Dan nici Predoiu nu s-ar fi retras, miza acestor alegeri fiind pentru fiecare polarizarea iar nu unitatea, fie chiar și în fața unui rău mai mare. Așa sunt și așa au fost întotdeauna politicienii români. Meschinăriile lor au intrat demult în istorie.
La fel ca în 1916 Bucureștiul se predă fără luptă. Nu-mi spuneți că pesediștii nu sunt invadatori nemți. Știu că nu sunt, căci von Mackensen chiar a salvat câteva situații, dar am folosit această comparație (cu riscul de a-i jigni pe nemți) pentru că în cazul PSD vorbim totuși de un partid condus de un condamnat definitiv, Liviu Dragnea, cu un istoric de corupție clară (Sorin Oprescu a fost prins în flagrant iar consilierul și administratorul averii sale a fost deja și condamnat) iar noi nu stăm acum în situația ridicolă de a ne tocmi dacă victoria pesedeului la București sau oriunde în România echivalează sau nu cu jaful executat de o armată invadatoare.
Problema mea acum nu e cu pesediștii, la fel cum nici cu germanii nu e, problema mea este cu ridicolul situației în care se scaldă Cătălin Predoiu și Nicușor Dan. Pe ultimele sondaje fiecare dintre ei are un procentaj pe la genunchiul doamnei Firea, cățărați unul în cârca celuilalt și însumând aceste procente tot îi depășește Firea cu un cap, dar, la fel ca în alte momente tragi-comice din istoria noastră, cei doi politicieni nu au spiritul de luptători gata să se sacrifice pentru a da un exemplu de mobilizare populației. Nicio bătălie nu e dinainte pierdută. Minunile se petrec la tot pasul, dar evident că Dumnezeu îi ajută mai mult pe curajoși decât pe defetiști.
Nicușor Dan se mulțumește cu un 20% din Consiliul General, pe care USB-ul lui nu l-ar obține dacă s-ar retrage. Asta îl poziționează pentru un 5% și o intrare în Parlament la toamnă, ceea ce îl va face mai vizibil pentru alegerile prezidențiale din 2019 și pentru localele și parlamentarele din 2020.
De partea cealaltă, conașul Predoiu e ca beizadelele boierești trimise pe front de familie, ca să se mai potolească cu cafenelele și viața dezordonată. S-ar lăuda și el că a fost în bătălia electorală dar, dacă s-ar putea, fără să-și șifoneze ținuta împopoțonată. Predoiu e un candidat de operetă, am știut cu toții asta, iar PNL-ul său consideră că să piardă totuși cu un candidat Bucureștiul e mai puțin dezastruos decât să dea sentimentul că n-a luptat deloc. Niște fanfaroni! Ș-apoi, aveți dumneavostră impresia că după ce a schimbat enj de candidați, PNL-ul ar putea decide rapid o mișcare strategică, hotărâtă de susținere a lui Nicușor Dan care, chiar dacă are jumătate din șansele Gabrielei Firea, e totuși de două ori mai bine plasat în sondaje decât toată oastea PNL? Presupunând că ar zice unul acum – hai bă să facem mișcarea asta ca să avem o bătălie reală la București, peneliștii ar dezbate până prin decembrie dacă să o facă sau nu, iar atunci ar lua o decizie, oricare, repede, grăbiți să plece să taie porcul.
Chiar Dumnezeu să fii, cum să-ți mai vină să faci minuni cu astfel de politruci? Păi după minunea din 2014, la prezidențiale, cred că și Lui i s-a acrit de efectele înfrângerii pesediștilor.
Bucureștiul pare pierdut. Și, cu toate acestea, eu voi merge la vot și voi îndemna toți cetățenii României să o facă. Nu vă spun nici cu cine voi vota (decât după scrutin), nu vă spun cu cine să votați, dar mă gândesc că dacă stau acasă nu dau nicio șansă niciunei minuni. Mă duc să votez împotriva unui partid anti-social, poziționat așa fățiș, prin menținerea la conducere a unui infractor condamnat definitiv. Mă duc să votez împotriva PSD, pentru că dacă acest partid ia Bucureștiul și alte orașe mari nu va mai avea nicio frână să schimbe orice legi în Parlament, își va dezincrimina corupții, se va simți legitimat să își pună propriul guvern, acum, în iunie, nu la toamnă, cu care va putea să mulgă țara de resurse, să-și finanțeze alegerile sau chiar să le fure cum vrea.
Deci, da, mă duc duminică la vot, indiferent de șanse, sondaje… căci necunoscute sunt căile Domnului.
