10.096 afișări

Războiul stelelor verzi din Republica PNL

de Moise Guran

Trezit din perplexitatea propriului anunţ, Partidul Naţional Liberal a început să fiarbă, nefiindu-i clar nici lui cum a ajuns Marian Munteanu candidat la Primăria Capitalei, când toată lumea era pregătită de un catfight între Firea şi Săftoiu. Chiar Adriana a mărturisit într-un interviu la Digi24 că da, i s-a propus să candideze, a acceptat, iar apoi… Apoi pare că s-a luat curentu’. Când s-a aprins iar lumina, au constatat cu toţii năuciţi că aveau alt candidat, unul care vrea să facă… nu ştie nimeni ce fel de insurecţie. Dar, clar, o insurecţie! A fost cam ca la Războiul Stelelor, da’ pe stil verde. Pardon! Pe stil vechi, am vrut să zic…

E timpul să-l devoalăm pe marele Sith.

13010251_10201829025203230_673964806_o

Când colegul Petreanu a scris pe blog că Munteanu „ar putea fi experimentul cuiva care, prin cine ştie ce laborator discret, încearcă să strângă de pe piaţă componentele dinamitei politice a vreunui partid cu adevărat extremist înainte ca acestea să ajungă în mâinile cui nu trebuie”, m-a pus pe gânduri. Într-adevăr, SRI-ul anilor ’90 făcea chestii de astea. Iar legăturile, prima odioasă, a doua prietenoasă, dintre Marian Munteanu şi acel SRI al anilor ’90 nici nu pot fi contestate.

Problema este că azi SRI-ul părea să fie altceva şi nu l-aş vedea făcând iar frankensteini în eprubetă, nici chiar la cererea micuţului director Eduard Hellvig. Suntem dracu’ şi noi o democraţie, sau nu suntem? Pot accepta posibilitatea ca SRI să infiltreze organizaţii de tot felul, dar nu-l văd creând candidaţi.

După cum se codesc liberalii să spună cum a apărut Munteanu drept candidat al lor, sunt absolut convins că ei cred că numai de la Cotroceni se putea întâmpla asta. Ceea ce, la fel ca şi în cazul SRI, poate fi adevărat, dar nu înseamnă că în mod necesar preşedintele Iohannis a avut o astfel de iniţiativă. Că, la fel ca roboțelul C3-PO, omul nu prea are inițiative.

De altfel, urmărind erorile făcute de domnul Klaus Iohannis în acest an şi jumătate de mandat, mi-am format convingerea că în prea multe cazuri preşedintele nu ştie cum să reacţioneze, nu are nici suficiente date, nici tact şi nici cu viziunea nu stă extraordinar. Ceea ce îl face numai bun de manipulat. Iar suspectul de serviciu tot Eduard Hellvig şeful SRI ar rămâne, dacă șeful SRI n-ar fi, la rândul său, un personaj destul de subțire. (Nici nu-l schingiui pe Vasile să mi-l deseneze în poveste pe Rareș Bogdan, când Rareș, o seară se miră că ce bine e că am rămas doar noi fără extreme, iar în seara următoare îi face statuie lui Marian Munteanu. Cine crede în teorii de astea, crede prea mult în oamenii de la televizor 😛 )

Atâta doar că, deși toată lumea știe de prietenia dintre Rareş și Hellvig, Rareș nu este singurul prieten al șefului SRI. 

Pe profilul de Darth Sidious, trebuie să sidiosrecunoașteți, intră mult mai bine celălalt prieten al lui Hellvig, cel care l-a și pus șef la SRI, manipulându-l în același stil pe președintele Klaus Iohannis. Este vorba de viitorul ambasador la Londra, Dan Mihalache, care, am un sentiment nașpa… nu va putea fi împiedicat nici de la Londra să manipuleze astfel de caricaturi de politicieni.

Doar nu credeaţi că preşedintele Iohannis e marele Sith, nu? Dacă sunteţi fani ai Star Wars trebuie să-i recunoaşteţi totuşi meritele în poveste şi lui C3-PO. Prin intrarea în scenă a lui Marian Munteanu, povestea abia începe. Încă în întuneric, un alt sith (unul de ăla de știe schema cu revenirea din morți, 😉 v-ați prins, nu?) se pregătește și el de război. Un război bine jucat, cât să punem de-o criză și o amenințare de dezastru electoral, pretexte suficiente pentru a transforma Republica PNL într-un foarte întunecat Imperiu. Amin!