Ce este un off-shore și cui folosește Panama Papers
de Moise Guran
La fel ca şi scandalul Wikileaks, acest Panama Papers despre care aţi auzit în ultimele ore şi despre care veţi continua să auziţi, bate către zone greu de dibuit în acest moment. Eu o să-mi fac datoria de a vă explica unde poate duce acest scandal, cum funcţionează şi care este rostul firmelor off-shore, asta pentru a vă pregăti pentru ceea ce pare că urmează.
O să pornesc de la un caz concret şi public, urmând apoi să ne întoarcem la povestea cu Panama.
În anul 2000, când a cumpărat rafinăria Petromidia, omul de afaceri Dinu Patriciu, acum răposat, a făcut tranzacţia printr-un offshore care se numea Rompetrol Amsterdam. Acesta avea drept acţionar o altă firmă, înregistrată în Elveţia şi care se numea Rompetrol SA. Acţionariatul firmei elveţiene nu a putut fi niciodată probat cu exactitate, căci legislaţia ţării respective permitea păstrarea actelor de proprietate în safe-ul unor avocaţi. Deci off-shoreul era Olanda, dar Elveţia era deţinătoarea secretului, nedescifrat 100% nici azi, căci acolo, în safe-ul avocaţilor, s-au întâmplat şi câteva tranzacţii interesante, aşa cum ar fi intrarea OMV în acţionariatul Rompetrol şi, indirect, al rafinăriei Petromidia, dar şi ieşirea OMV din safe-ul cu acţionari, la achiziţionarea concurentului Petrom.
Justiţia a avut unele dificultăţi în identificarea destinatarului acţiunilor respective şi a trebuit să îl credem pe Patriciu pe cuvânt. Nu s-a putut face nicio corelaţie, de exemplu între amânarea la plată a datoriilor Petromidia şi privatizarea, în acelaşi an, a companiei de stat Petrom. Deşi mulţi au intuit acolo o verigă lipsă, care putea implica unii politicieni români, acea verigă a lipsit din cauza unui secret închis într-un safe din Elveţia.
Acum, să ne întoarcem la cazul firmei de avocatură Mossack Fonseca din Panama. Ceea ce trăim este deşertarea safe-ului cu secrete al acestei firme. Despre sursa scurgerii de informaţiii putem face doar speculaţii, dar pentru asta trebuie să vedem efectele şi să ne întrebăm cui foloseşte.
Efectele sunt de două feluri – unele sunt politice, altele pot fi utile justiţiei. Nu este ilegal să ai firmă în off-shore, nu este ilegal nici să ţii secret că ai o astfel de firmă, dar dacă nu mai e secret că o ai, atunci opinia publică poate afla o bogăţie pe care ai ascuns-o, iar justiţia, dacă te urmăreşte deja, îţi poate lua banii respectivi.
Mai aplicat, nu cred că se pune problema ca Justiţia din Rusia să confişte banii lui Putin de prin off-shorurile prietenilor săi, dar popularitatea preşedintelui rus ar putea avea de suferit. În Marea Britanie însă, o eventuală avere ascunsă de tatăl premierului David Cameron într-un off-shore poate indica şi o eventuală corupţie ce poate duce nu numai la o anchetă penală, dar poate chiar la stoparea procesului de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană…
Înţelegeţi acum cât de mare este şi până unde poate ajunge acest scandal?
Să o luăm altfel, şi mai aproape de noi… Primele dezvăluiri făcute de cei de la RISE Project, care au acces direct la documentele firmei de avocatură din Panama, sunt legate de implicarea israelianului Beni Steinmetz în frauda RAFO Oneşti. Steinmetz, care face legătura între guvernările Năstase, Tăriceanu şi Băsescu, era căutat de către DNA în uriaşa afacere cu retrocedări din România, dar săptămâna trecută un judecător a infirmat mandatul de arestare internaţională emis de către Anticorupţie. Aş băga mâna în foc că aceste ultime dezvăluiri le oferă procurorilor ocazia perfectă de a cere un nou mandat…
Aşadar cine ştie unde pot duce dezvăluirile… Deocamdată bănuim că sus, foarte sus, şi în mai multe ţări… Vă rog rămâneţi pe recepţie că, vorba cuiva… hai c-a-nceput.
