9.861 afișări

BCE va plăti băncile să ia bani cu împrumut…

de Moise Guran

Banca Centrală Europeană a făcut mai multe anunţuri nemaiîntâlnite până acum. Nu dobânda de zero la sută la care a ajuns referinţa EURO este cea care a impresionat pieţele, nici faptul că BCE penalizează cu -0,4% depozitele pe care le primeşte de la băncile din zona euro, ci un anunţ, negru pe alb, cum că din iunie BCE va refinanţa băncile din zona euro la dobânzi de – 0,4%. Adică le va plăti să ia bani cu împrumut, dar asta cu condiția să finanțeze de acești bani economiile din zona euro.

12822614_10201655148336417_969540848_o

Practic, aceasta este o modalitate de a păstra aşa, de sanki, o referinţă la zero, când, de fapt, adevărata dobândă de referinţă va fi asta, negativă. Ai zice că euro e mai ieftin decât hârtia igienică, dacă cineva te plăteşte să iei euro, în timp ce pe hârtia de toaletă trebuie să dai bani, nu să iei.

Imediat, euro a început să scadă faţă de dolar, dar imediat după aceea au venit date din Statele Unite ce sugerează că nici americanii nu vor avea motive să crească dobânzile prea curând. Aşa că rezultatul imediat a fost o apreciere destul de abruptă a euro faţă de dolar şi, la scurt timp după aceea, o creştere şi faţă de leul nostru. La Bucureşti, euro a sărit de la 4,45 la 4,47 de lei, în vreme ce dolarul a picat de la 4,11 lei până aproape de 4 lei.

Cum interpretăm aceste evoluţii? Ele sunt pozitive pentru cei care mai au credite în valută, dobânzile acestora vor scădea, dar sunt total nefericite pentru cei care au depozite în monedă străină. Asta presupunând că ţine cineva euro sau dolari în România pentru dobândă, iar nu de teama deprecierii leului.

În aceste condiţii, contaminarea economiei româneşti de la deflaţia zonei euro pare inevitabilă pe termen scurt şi, odată în plus, sunt convins că BNR nu va creşte dobânzile la lei prea curând, în ciuda retoricii guvernatorului Mugur Isărescu.

Cât îi priveşte pe europeni, dincolo de momentul istoric, un moment ce probabil va intra în manualele de economie, ei par a fi la limita instrumentelor de intervenţie. Dacă nici injectând euro în piaţă mai ieftin decât hârtia igienică nu vor reuşi să stimuleze economia, atunci poate că nu este atât de departe momentul în care cineva chiar va trage apa după moneda unică.