În mod sigur, NU prețurile îi dau acum coșmaruri lui Isărescu…
de Moise Guran
Când Isărescu a zis că se pregăteşte să crească dobânzile, întrucât e cererea prea mare în România, nimeni n-a mai înţeles dacă anul acesta vom avea sau nu inflaţie, în condiţiile scăderii TVA-ului în valuri. Nu, Isărescu nu poate fi atât de îngrijorat de inflație şi, aşa cum v-am spus, acest tip de intervenţie verbală poate fi mai mult o strategie, căci Isărescu nu va spune niciodată cât ar trebui să fie euro faţă de leu. Spune doar că e exces de cerere.
A doua zi după ce Isărescu s-a arătat îngrijorat de inflaţie, a venit un sondaj (EY Romania, în 400 de companii) care arată că 90% dintre firmele româneşti vor să facă anul acesta creşteri de salarii de până la 20%. Bine! Bineee! Dar oare câte dintre firmele româneşti estimează şi o creştere a producţiei? Mult mai puţine, asta e clar, de vreme ce doar unul din trei patroni vrea să mai angajeze oameni, dar nu mulţi, aşa, o creştere de 5%. Prudenţă, aşadar, în privinţa expansiunii economice, dar certitudini multe în privinţa creşterilor salariale.
Iarăşi, e bine, nu poţi să critici asta, toţi vrem salarii mai mari… Să-mi daţi voie totuşi să observ, deocamdată, că patronii români sunt mai degrabă reactivi decât proactivi, cei mai mulţi intenţionând să-şi recompenseze angajaţii pentru rezultatele bune de anul trecut, decât să-i stimuleze pentru viitor.
Dar ce-i veni lui Isărescu să se supere pe salariile noastre? Și de ce crede guvernatorul BNR că, dacă ne cresc salariile, vor creşte şi preţurile? Simplu, pentru că asta se întâmplă atunci când salariile cresc mai repede decât producţia… Încep, uite! să vorbesc şi eu ca tovarăşul Nicolae Ceauşescu… dacă nu producem suficient, de unde o să cumpărăm tovarăși? Din import! Evident, grija asta nu o avea Ceauşescu, că pe atunci nu importam decât materii prime de la ruşi.
Acum e altfel, iar Isărescu ştie că exact salariile, care au luat-o semnificativ înaintea PIB-ului, vor lărgi calea produselor străine care, în final, le vor sufoca pe ale noastre aici, la noi acasă. Deja, anul trecut deficitul comercial a sărit cu 25%! Alooo! Păi suntem iar în 2008?
Aşa că Isărescu s-a gândit să ne spună că scumpeşte banii. Ceea ce eu nu cred că va face prea curând, nu prin ridicarea dobânzii de referinţă, cel puţin… Dar eu, ca jurnalist, pot doar să constat, pricepe cine doreşte… lui Isărescu îi rămân tot mai puţine opţiuni în afara unei decizii de creştere a cursului de schimb. Și mi se pare că aud deja şi un ceas care ticăie…
