Pietonale în orașul cartierelor-dormitor

de Moise Guran

Primăria Capitalei a dat publicităţii un plan de 240 de milioane de euro, care cuprinde câteva proiecte prin care zona centrală va fi modificată, urmând să apară mai multe zone pietonale şi piste de biciclişti. Foarte bine, brava! Dar dincolo de faptul că suma este cam de cinci ori mai mare decât bugetul judeţului Vaslui, acest tip de proiect, faraonic oricum prin efortul financiar, chiar dacă nu şi ca peisagistică urbană, are unele probleme de utilitate şi, mai ales, de filozofie.

Deşi sunt un mare fan al zonelor pietonale exclusive, mi se pare o glumă să le întinzi ca o peltea, dacă n-ai transport public civilizat care să le facă accesibile. Că, deşi nu e om pe pământ căruia să nu-i placă să se plimbe, puţini sunt capabili sau dispuşi să se plimbe câţiva kilometri. Asta înseamnă că, dacă vrei să faci o pietonală pe Champs Elysee-ul gândit de Ceauşescu în faţa Casei Poporului, trebuie să mai scoţi o gură de metrou între Unirii şi Izvor, taman în faţa Parlamentului. Altfel, lumea se va plimba mai mult pe capete. Că trotuare largi sunt şi acum, aşa a fost gândit bulevardul respectiv, să se poată plimba lumea, dar nu o să vedeţi mare efervescenţă pietonală pe el nici în weekend, nici în timpul săptămânii, decât atunci când sunt concerte în parcarea din faţa Parlamentului.

12620363_10201518597522732_1604967340_oCare parcare, că tot veni vorba, e cred cea mai bună din Bucureşti, mie nu mi s-a întâmplat niciodată să nu găsesc acolo un loc liber. Ok, vom face una subterană, de acord, nici nu mă pricep de altfel la dezbateri peisagistice, dar mi se face părul măciucă numai când mă gândesc cum vom plăti 240 de milioane de euro pentru trei patru proiecte de pietonale gigantice în centrul Bucureştilor.

Ca un cetăţean enervat pe traficul de zi cu zi, obosit de veşnicele războaie de la bloc pentru locurile de parcare, eu fac un alt calcul, mai simplu. Să presupunem că o parcare cu trei etaje subterane şi trei supraterane ar necesita cam 500 de metri pătraţi de teren, cinci milioane de euro şi ar putea caza 60 de maşini. Să presupunem că un primar deştept şi-ar putea propune ca, de 240 de milioane, să facă aproape 50 de astfel de parcări, dar nu la Parlament, în Piaţa Constituţiei, ci între sutele de blocuri ale Capitalei. Să presupunem că cetăţenii de prin blocuri, obosiţi şi ei, ca şi mine, de războiul cotidian pentru un loc de parcare, ar vrea şi ei să contribuie, la fifty-fifty cu Primăria, într-un aranjament de finanţare ipotecară, garantat eventual şi de Autoritatea Locală, iar în Bucureşti s-ar putea face 100 de astfel de parcări supraterane între diferitele cartiere de blocuri din Capitală.

Faceţi un calcul… ar dispărea de pe străzi aproape 6000 de maşini care acum sunt parcate pe carosabil, pe alei, pe bulevarde, peste tot. Acest tip de proiecte s-ar putea demara concomitent în mai multe locuri şi ar costa cam cât reamenajarea faraonică, pietonală, dar tot faraonică, a Centrului Civic. Cam acelaşi efort bugetar, dar altă filosofie, una mai înclinată spre util.

Că degeaba te relaxezi la o plimbare de seară, în weekend, vara sau iarna, prin grădinile pietonale din Centru, dacă apoi te întorci în cartierul unde locuieşti, te enervezi şi uiţi că te relaxasei.