15.755 afișări

Moldovani, șădeți cu minti…

de Moise Guran

Pe când urmăream agitaţia politică din Republica Moldova şi eram pe punctul de a spune că nu prea ai naibii ce să alegi de acolo, a venit Maia Sandu la interviurile Europa FM. Pentru cine nu ştie, Maia Sandu este o activistă civică, iar timp de trei ani a fost ministrul Educaţiei în Republica Moldova. A vorbit 38 de minute cu Anca Grădinaru, aţi auzit câteva tăieturi din acest interviu la ştirile noastre, dacă vreți, puteți urmări interviul integral pe Youtube.


Urmărindu-l şi eu, mi-am dat seama că, la fel ca şi România, Moldova are totuşi oameni care o pot scoate din fundătura în care a intrat, că în ciuda marasmului de pe scena politică, la fel ca şi la noi, resursa umană este departe de a se fi epuizat, totul este să înţelegem cu toţii, şi la Bucureşti, şi la Chişinău, cât de important este să răspunzi cu bun simţ (cu minti) ofertei politice, să respingi populismul şi non-valoarea.

Platforma Demnitate şi Adevăr şi-a atins în mod previzibil limitele în momentul în care liderul ei, avocatul Andrei Năstase, s-a înţeles cu socialiştii, foşti comunişti, dar şi cu proruşii lui Usatîi, pe faţă, în legătură cu un moratoriu privind parcursul european al Moldovei.

Astfel, în timp ce Maia Sandu vorbea la Bucureşti, la Europa FM, despre ce ar însemna reformă şi cum trebuie condusă Moldova pe calea prosperităţii prin investiţii creatoare de locuri de muncä, într-un talkshow la ProTV Chişinău, Năstase, Dodon şi Usatîi negociau în direct dacă să întoarcă spatele pentru un an şi jumătate sau pentru doi singurului loc de unde poate veni prosperitatea cetăţenilor pe care i-au scos în stradă.

New Bitmap ImageAşa cum v-am spus cu altă ocazie, Moldova este o oglindă mai lăbărţată a României, şi dacă pe Plahotniuc l-am comparat, la altă scară, cu Dan Voiculescu de la noi, talk-showul de la ProTV Chişinău a fost un fel de întâlnire de la Grivco, dar televizată. Și fără Voiculescu al lor (aka Plahotniuc) ci cu ceilalți care nu-s deloc mai breji decât el.  Nu numai că cei trei au căzut la pace că îngheaţă Moldova în proiect vreo doi ani şi după aceea fac un referendum, dar ştiau exact şi faptul că, la Bucureşti, premierul Filip va primi de la premierul Cioloş promisiunea unei prime tranşe de 60 de milioane de euro din împrumutul total de 150 de milioane, şi au cerut moldovenilor din capitala României să facă un miting în care să ceară guvernului României să respingă cererea Republicii Moldova, ca să nu mai poată plăti guvernul pensiile.

Știau, adică, mai multe decât ştiam noi de aici de la Bucureşti că se va întâmpla. Într-adevăr, cu excepţia mitingului de protest, toate celelalte au decurs întocmai.

Oamenii aceia vor destabilizare socială pe faţă și n-au nici minte, nici jenă cât să nu spună asta într-un talk-show televizat. Un caft între oligarhi, căci, în spatele platformei Demnitate şi Adevăr şi a avocatului Andrei Năstase, se află Victor şi Viorel Țopa, alţi oligarhi, dar adversari ai lui Plahotniuc. Un caft istoric între ei va culmina, aşadar, la Chişinău, cu o Revoluţie alimentată cinic din foamea cetăţenilor care nu-şi vor mai primi pensiile şi salariile.

Mult mai lucidă, Maia Sandu a explicat la interviurile Europa FMMoldova nu îşi poate reveni mai devreme de zece ani din şocul dispariţiei miliardului de dolari din băncile moldoveneşti, nu va mai avea din ce să susţină nici investiţii, nici dezvoltare, nici salarii, nici pensii, nici nimic. Și, într-adevăr, completez eu pentru dumneavoastră, un miliard de dolari e cam cât o cincime din PIB-ul Republicii Moldova. Imaginaţi-vă că vine la un moment dat cineva şi ia într-un sac bugetul statului pe un an şi pleacă. Șocul economic a fost şi mai ales va fi din ce în ce mai puternic, căci lipsită de finanţare, economia Moldovei a intrat deja în recesiune.

Pentru orice om sănătos la cap, îngheţarea proiectului european al Republicii Moldova echivalează cu prăbuşirea economică, fiindcă după exsanguinaţia cu miliardul doar perfuziile financiare venite de la Europa, via România o mai pot menţine ca stat. Nici măcar oligarhii, nici cel din spatele guvernului Filip, nici cei din spatele mişcării de stradă nu au atâta tupeu încât să-şi imagineze că o Rusie aflată ea însăşi în criză profundă poate finanţa Moldova.

Da, Moldova are nevoie de o reformă profundă, Constituţională, are nevoie de schimbarea totală a Justiţiei, căci altfel orice finanţare nu va ajunge decât în sacul fără fund al corupţiei, dar mai ales are nevoie de schimbări paşnice, calculate, făcute de politicieni responsabili, nu de marionete. Și de continuarea singurului drum ce îi permite să rămână un stat. Cel european. Oricare altul va duce (deja duce, de fapt) la colapsul puterii centrale de la Chișinău.