Un algoritm pentru oamenii de știință din pușcărie

de Moise Guran

Viteza cu care unii corupţi condamnaţi şi aflaţi în puşcărie scriu cărţi este, desigur, o glumă sinistră, dincolo de faptul că ea reprezintă o altă demonstraţie a faptului că, în România, poţi cumpăra cu bani absolut orice. Mie însă îmi plac glumele şi, ca olteanul, dacă cineva face mişto de mine, îmi vin şi mie idei. Ca să râdem cu motiv, dar împreună.

Doamna ministru al Justiţiei este hotărâtă să oprească ceea ce presa a numit Biblioteca pentru Hoţi, respectiv procedura eliberării condiţionate a puşcăriaşilor, cei mai mulţi dintre ei bogaţi, dovediţi şi condamnaţi pentru fapte de corupţie şi care, cel mai probabil, au cumpărat moralitatea unor profesori universitari, pentru a-şi reduce pedepsele cu o lună pentru fiecare carte publicată.

În acelaşi timp, DNA-ul s-a pus şi el pe treabă, luând la întrebări profesori, editori, infractori, într-o încercare de a devoala acest lanţ al slăbiciunilor Codului de Procedură Penală.

Am câteva observaţii pentru doamna ministru Raluca Prună şi una singură legată de acţiunea DNA. Încep cu aceasta din urmă – devoalarea corupţiei morale şi penale a profesorilor universitari, care s-au dovedit gata să se prostitueze, este mult mai benefică decât efectul reducerii pedepselor. Adică e mai important să-i aflăm şi să-i eliminăm din învăţământ, să-i aruncăm de pe soclul catedrei de la care ne modelează caracterele copiilor şi tinerilor noştri, pe aceşti parveniţi ai tranziţiei.

Acesta este singurul efect pozitiv al fenomenului Biblioteca pentru Hoţi – un pas major în curăţarea învăţământului universitar. Și e de bine, păcat că a fost nevoie de DNA pentru asta, iar sistemul n-a fost capabil să-şi elimine singur neghina.

Cât despre intenţia ministrului Justiţiei de a promova o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea legii, aş vrea să vă atrag tuturor atenţia asupra faptului că legea, în general, acţionează numai pentru viitor, iar legea penală mai favorabilă retroactivează. Adică, mai pe româneşte, dacă e în favoarea infractorului, o lege penală nouă, cum va fi ordonanţa asta de urgenţă, i se aplică, dacă nu îi este favorabilă, nu i se aplică. Aşa că să fim atenţi ce modificăm şi cum o facem.

Uite, vă dau câteva exemple… Gigi Becali a scris cinci cărţi, şi-a scurtat pedeapsa cu cinci luni. Suficient cât să umple de Crăciun jurnalele de ştiri de la ProTV şi Antene, despre cum face el revelionul la Braşov, într-o acţiune de PR atât de greţoasă, încât multora nu le-a mai priit friptura de porc în faţa televizorului.

Voiculescu a scris în puşcărie zece cărţi în 12 luni, aproape una pe lună. Voiculescu a fost profesor universitar, nu zic, dar dacă o ţine în ritmul ăsta, îşi va scurta pedeapsa de zece ani la doar cinci ani de puşcărie. Nu mai zic de Ioan Niculae, despre care am auzit că a scris o carte în 22 de ore. Dacă nu eşti cumva computer, nu poţi nici să citeşti atât de repede o carte, darămite să o scrii.

Sunt chestii făcute deja la mişto şi, sincer să vă spun, eu tot la mişto le-aş răspunde… Uite, putem face o ordonanţă în care să scriem că viteza cu care scrie un deţinut o carte îi reduce invers proporţional pedeapsa. Scrii o carte în trei luni, îţi scade pedeapsa cu trei zile. Scrii o carte într-un an, pedeapsa îţi scade cu 12 zile. O scrii în 20 de ore, ţi se reduce pedeapsa cu două ore. Scoţi 100 de cărţi în zece ani, câte pare că va scrie Voiculescu, apăi mai mult de zece zile nu poţi câştiga din pedeapsă. V-aţi prins care e altgoritmul? Nu? Nici eu, că nici nu mă pricep să fac unul.

Dar tare aş vrea să-i văd pe aceşti iluştrii corupţi chinuindu-se să înţeleagă ce şi cum, iar la finalul ordonanţei le mai aruncăm așa, la mișteau, un articol în care le limităm la 15 zile reducerea de pedeapsă indiferent de numărul cărţilor scrise.

Asta ca să nu mai avem doar noi sentimentul că râde Becali de noi, din televizor.