Impozitarea săracilor și ipocrizia salariului minim pe economie

de Moise Guran

Sesizez un conflict extrem de emoțional, în locul unuia de idei, în toată tevatura creată de declarațiile secretarului de stat Gabriel Biriș, în legătură cu impozitarea celor care nu au venituri legale. În esență nu este vorba despre un conflict/dezbatere de filozofie socială stânga/dreapta, chiar dacă Biriș a fost întotdeauna un tehnician (e avocat specializat pe fiscalitate) cu idei de dreapta, iar cei care îl atacă acum sunt în mod evident de stânga. Problema nu o reprezintă nici măcar banii strânși la buget din impozitarea celor care nu au niciun venit declarat, ci din faptul că nedeclararea veniturilor menține România într-o zonă extrem de rudimentară din punctul de vedere al organizării muncii. Dacă dăm la o parte ipocriziile politice, discuția ar putea fi chiar utilă.

Nu vreau să-l scuz pe Biriș și, înainte de a explica unde e cheia problemei, aș vrea să-i atrag atenția, și lui și celorlalți oficiali de la Finanțe, că ampla schimbare a legislației fiscale necesită într-adevăr o perioadă de adaptare, una în care Fiscul ar trebui să fie mai mult consultant și mai puțin polițist. Eu sunt pentru legi ferme în acest domeniu, dar să ne asigurăm întâi că legile sunt simple și ușor de înțeles, apoi să ne asigurăm că sunt cunoscute de toată lumea, iar abia apoi să ne apucăm să-i sancționăm pe cei care nu le respectă. Din acest punct de vedere, fără a-i face lui Biriș un proces de intenție, le atrag atenția celor de la Finanțe/ANAF că stau foarte prost la capitolul Comunicare. Cam la fel au stat lucrurile și cu declarația (devenită de asemenea virală) despre salariul de doi lei, făcută de însăși ministrul Anca Dragu Paliu.

Revenind la problema impozitării celor fără de venituri și care, da, trăiesc cel mai probabil din muncă la negru, pe asta nu o rezolvăm doar cu poliție fiscală, ci trebuie să mai ținem cont și de câteva contradicții din legislație, cele mai multe născute chiar din ipocrizia celor care au conceput-o. În primul rând, că taxarea cu 5,5% (CASS) a celor fără venituri crează o discriminare pozitivă între aceștia și cei care sunt plătiți cu salariul minim. De fapt, cei care sunt plătiți cu salariul minim rămân (conform unei prezentări foarte competente făcute în septembrie 2015 de avocatul pe atunci Gabriel Biriș) cei care plătesc cele mai mari taxe/impozite pe muncă. Sistemul acceptă așadar munca la negru, o legalizează chiar într-o formă ce va stimula trecerea și a celor cu salariul minim (pe anumite tipuri de activități sezoniere de exemplu) către declararea fără venit.

Capcana

Nu poți nici să nu-i taxezi nicicum pe cei fără venit, invitându-i doar să se declare trăitori cu aer, căci atunci duci și mai departe discrepanța, dar nu poți nici să-i taxezi cu 16%Imp.Venit+10%CAS+5,5%CASS, cum sunt taxați cei cu salariul minim și cum ar fi corect, căci atunci creezi o altă formă fără fond. Soluție evidentă, din punct de vedere logic, ar fi desigur stabilirea unui salariu minim neimpozitat, netaxat, sau măcar taxat cu 5,5%, eventual fără drept de pensie. Numai că asta ar fi un dezastru pentru Finanțele Publice, care dincolo de masca protecției sociale a salariului minim, l-au folosit pe acesta pentru a aduce mai mulți bani la buget. Cum? Simplu, creșterea salariului minim crește implicit și sarcina fiscală. Acuma, ia uitați-vă, ăștia de-l atacă pe Biriș, nu sunt cumva exact ăia care susțineau creșterea în continuare a salariului minim? Hai să nu fim ipocriți… La 1200 de lei brut, un om care muncește probabil din greu (muncă slab calificată) pentru respectivul salariu rămâne cu 878 de lei. Statul ia 322 de lei. Pe vremea când minimul brut era 850 de lei, statul lua doar 200 de lei. Aceste calcule nu includ CAS-ul pe fondul de salarii plătit de angajator, deși acela mărește și mai mult aberația legislativă, cea în care un amărât care duce acasă 878 de lei pe lună dă statului 25% din brut, iar unul care muncește ocazional cu 50 de lei pe zi poate face, să zicem, aceiași bani în jumătate de lună, dar va da statului doar 47 de lei, adică de cinci ori mai puțin.

Soluția

O soluție decentă ar fi (o să vă șocheze asta) scăderea salariului minim pe economie. A celui brut. Dar, în același timp, reducerea impozitării sale astfel încât pe net să aibă de câștigat nu atât cei care nu își declară veniturile, cât mai ales cei care le declară. Haideți să facem un calcul simplu… pornind de la ideea că între 1,2 milioane de angajați cu salariul minim impozitați acum overall cu 25% și 3 milioane care (vorba lui Biriș) trăiesc din pescuit, vânătoare, sau din nimic și pe care statul vrea să îi taxeze cu 5,5%, o medie rezonabilă ar fi pe la 15%. Calculul pe care îl fac este doar exemplificativ…

Renunțăm deci la impozitul pe venit de 16%, taxăm doar CAS și CASS (plus CAS pe fondul de salarii pe care îl plătește patronul, dacă e cazul) și rezultă că un cetățean care are salariul minim de 1000 de lei, va rămâne în mână cu 850 de lei, cu 28 de lei mai puțin decât va rămâne de la 1 mai cânt brutul va fi de 1200. Unul care declară că nu câștigă nimic va trebui să plătească 150 de lei, deci cu 100 de lei mai mult decât în varianta de acum. Dar să nu uităm că, dintr-un motiv sau altul, acești cetățeni nu se încadrează pentru a primi ajutor social. Deci pe cine plângem mai tare? Pe ăl de muncește pe salariul minim, sau pe ăl de muncește la negru? Ce urmărim? Să legalizăm munca la negru și să o stimulăm, sau să stimulăm munca legală?

Cine și cât pierde din afacere?

Aparent, statul. Vorba vine… Pierde 120 de lei pe care îi va lua de la 1 mai impozit pe venit de la cei cu salariul minim, 1,2 milioane * 120= 144 milioane de lei pe lună, deci cam 380 de milioane de euro pe an. Dar asta presupunând că nu va convinge/constrânge pe nimeni din cele 3 milioane de români despre care se presupune că trăiesc cu aer să dea 15%, adică 100 de lei. Dacă îi constrânge pe toți, cum vrea Biriș, statul va lua 300 de milioane de lei pe lună, deci dublu.

Încă o dată, subliniez, calculele sunt exemplificative, se pot schimba procente, dar totul trebuie să aibă o logică și, mai ales, minimul nu trebuie să se retragă astfel încât să-i stimuleze patronii să plătească toate salariile cu minimul pe economie.

Cum vi se pare? Mai protestează cineva? E de dreapta, e de stânga o astfel de soluție? Poți veni apoi să spui că vei aplica legea cu fermitate? Evident! Doar dai, nu iei. Dar ești mai atent cui dai și de ce dai. Ce stimulezi? Munca legală și o mai mare ordine pe această piață, iar nu nedeclararea ei și aberațiile de impozitare care au dus la un număr de muncitori la negru comparabil cu cel al oamenilor care muncesc legal.

UPDATE: Nu trebuie să fii expert în legislație ca să afli ce e adevărat și ce nu. Nu trebuie nici măcar să citești legile, o fac alții pentru tine. O simplă căutare pe google vă aduce pe site-ul Avocatnet.ro, un site prestigios care vă explică faptul că NU, NU trebuie să plătești CASS pentru soție dacă aceasta nu realizează venituri, dar tu faci, NU, nu plătești dacă ești șomer, elev sau student, NU te încadrezi nici dacă ești PFA, dacă ești asistat social sau în concediu medical, de maternitate… etc. Dezbaterea este pur și simplu despre altceva – despre muncă la negru și atât!