8.733 afișări

Tombola bugetară și investițiile care sfidează aritmetica

de Moise Guran

Când eram puşti de generală, mi s-a părut tot timpul că ceva nu-mi iese la calcul, când doamna ‘văsătoare organiza tombole pentru fondul clasei. Adică dădeam cinci lei fiecare şi mai duceam de acasă un obiect în valoare de cinci lei. Apoi trăgeam la sorţi, care cine ce obiect primeşte de la ceilalţi… Păi, şi atunci de ce mai dăm cinci lei, doamna?, am întrebat o dată, nelămurit că la tombolă nu ieşea ca la aritmetică… Păi, pentru fondul clasei Moise, mi-a răspuns doamna zâmbind, ca să luăm cretă, bureţi… ce ne mai trebuie. Una peste alta, tombola era o activitate amuzantă, dar acum mi se pare mai amuzantă, şi chiar o idee bună, tombola bugetară pe care a pus-o Cioloş la cale cu banii de investiţii.

intro mare

Ideea de bază este că rămâne dificil să împarţi două paie la trei măgari şi, văzând că nu-i ajung paiele, pardon, investiţiile, pentru câte proiecte începute sunt în ţara asta, guvernul Cioloş a decis să păstreze două miliarde de lei, în rezervă, nealocate, pentru autostrăzi.

Ideea anunţată şi de premier, dar şi de ministrul Transporturilor, e că banii respectivi vor merge în proiectele care chiar se fac. Adică dacă e vrednic constructorul şi execută, mai primeşte bani, dacă nu, ghinion, vorba preşedintelui Iohannis.

Personal mi s-a părut genială ideea, dar vreau să atrag atenţia într-o privinţă. Acest tip de tombolă nu funcţionează decât în domeniul investiţiilor. Să nu care cumva să ne pună păcatul să facem concurs pe achiziţii publice… că e jale!

Și asta pentru că, firesc, aritmetica ridică o serioasă problemă – dacă banii n-ajung pentru toate proiectele şi îi vor primi doar cei vrednici, de unde face guvernul rost de bani dacă toţi sunt vrednici?

Dilema este aparentă şi de aici vă explic cu cifre… Spre deosebire de achiziţiile de bunuri şi servicii, investiţiile publice se întorc într-o măsură mai mare, să zicem 40%, ca resursă la buget. Asta pentru că investiţiile creează valoare adăugată, locuri de muncă, astea sunt impozitate şi impozitele creează bani de investiţii publice.

Ca să vă dau un contraexemplu, uite… statul a pierdut în 2015 cam 6 miliarde de lei, bani pe care nu i-a făcut pentru că a investit cu 13 miliarde mai puţin decât îşi propusese. Da’ ce, mai trebuiau bani? Păi dacă ai de ce să mai vrei? Doar pentru că niciodată nu-s suficienţi? În tabelul de mai jos comparația este nominală, pe lei, dar nu față de bugetul 2015 ci față de execuția preliminată a acestuia. (sursa datelor Consiliul Fiscal)

editorial 4 mare pbz bun

Revenind la tombola lui Cioloş, cu investiţiile de anul viitor, dacă toţi sunt vrednici, pur şi simplu guvernul va constata că are mai mult decât cele două miliarde pe care le previzionează acum de împărţit. E destul de simplu, foarte logic (e chiar psihologic) chiar dacă nu pare foarte aritmetic.