9.165 afișări

Ce-i urăm DNA-ului de ziua lui

de Moise Guran

Într-un mod destul de ciudat, cei de la DNA şi DGA au simţit că e nevoie şi de o zi a lor, la fel cum minerii o au pe Sfânta Varvara, iar militarii pe Sfântul Gheorghe. E de fapt un truc de comunicare, ăsta cu ziua onomastică, dar, m-am convins, comunicarea e mai importantă decât pare în toată povestea cu corupţia. Nu pentru PR-ul sau alocările bugetare ale unei instituţii sau a alteia, ci pentru încrederea pe care lumea a început să o aibă în stat, în autoritate şi într-o altfel de perspectivă pentru noi ca ţară.Suntem în ţara în care, acum trei ani, lumea vota masiv şi fără nicio greaţă tot felul de dubioşi, unii doar cercetaţi la data alegerilor, alţii deja trimişi în judecată. Între timp cea mai mare parte a lor a şi ajuns după gratii cu condamnări definitive, cealaltă parte încă se mai ascunde pe după imunităţi, întârziind pe cât posibil judecata.

12364431_10201363051194171_205747646_o

Adevărata întrebare, după aceşti ani în care încrederea în DNA a crescut imens, în ciuda trendului general de neîncredere în instituţiile statului, este dacă românilor le pasă dacă sunt conduşi sau nu de corupţi mai mult decât acum trei ani. Pentru că, în mod evident, ne place sau nu să recunoaştem asta, naţiunea care îşi alege conducători corupţi, este ea însăşi complice, i-au fost atinse valorile fundamentale, poate fi cumpărată şi îşi doreşte să fie părtaşă la propriul jaf.

Într-un comunicat în care nu vorbea nici de o posibilă reţinere a deputatului Ioan Oltean, nici de aducerea cu mandat a jurnalistului Dan Andronic, nici de trimiterea în judecată a primarului Radu Mazăre, DNA-ul infomează în stilu-i alb, impersonal, că în ultimii zece ani a reuşit condamnarea definitivă a 5000 de persoane pentru mare corupţie. Este o cifră incredibilă pentru o structură de ceva mai mult de o sută de procurori, este adevărat însă, o instituţie care foloseşte destul de mult şi resursele poliţiei, dar şi pe cele ale SRI.

Aceeaşi informare mai arată că, în 2015, cetăţenii au făcut cu 40% mai multe sesizări decât în 2014, iar în 2014 cu 75% mai multe sesizări decât în anul precedent. Practic, din 2013 şi până în 2015, participarea cetăţenilor la actul de justiţie şi, implicit, respingerea corupţiei ca fenomen, s-a dublat.

M-am uitat pe statisticile DNA din ultima lună şi am aflat că, numai în octombrie 2015, au fost condamnaţi definitiv 95 de mari corupţi, dar acel tip de corupţi pe care nici nu-i mai dăm la televizor – printre ei un bancher, un notar, un inspector de la Fisc şi chiar un manager de la procuratură. Sunt ştiri care s-au banalizat? Sau sunt ştiri cu care, de fapt, DNA-ul ne-a obişnuit, ceea ce nu face evenimentele în sine mai puţin importante, ba din contră, ridică şi mai mult ştacheta aşteptărilor publice de la aceşti anonimi luptători împotriva corupţiei.

E normal să-i felicităm!

Si totuşi, cumva, simt ca nu e ok să le urăm „La mulţi ani!” politiştilor şi procurorilor anticoruptie. Sigur, corupţia nu dispare niciodată, ei deja au dat acestui flagel lovituri care probabil că au schimbat cursul naţiunii noastre, trebuie să continue, dar… nu ştiu, nu îmi doresc o ţară în care lupta anticorupţie să fie atât de importantă. Pentru că, implicit, asta înseamnă că şi corupţia va rămâne mulţi ani un fenomen de dimensiuni semnificative.

E bine că lumea începe să îi respingă pe şpăgari ca pe ciumaţi, Doamne-ajută!, dar tot ceea ce pot să le doresc celor care îi urmăresc şi îi aduc în faţa judecătorilor pe cei care fură din banii publici este să nu se lase folosiţi, să nu se lase angrenaţi în lupta politică şi să nu favorizeze pe nimeni.

Atâta voiam să zic!