Melcul nu prea face țuști, dar ar cam fi timpul!

de Moise Guran

Eu cred că cea mai mişto slujbă la stat, la statul degeaba, e cea de consilier prezidenţial. Bine, n-ajunge oricine acolo, dar, ca să ştiţi şi dumneavoastră, un consilier prezidenţial are rang şi salariu de ministru, dar evoluează discret, încetişor şi pe loc, nu deranjează pe nimeni şi, dacă nu-l supără pe şeful şefilor, nici responsabilităţi nu prea cred că trebuie să aibă.De la instalarea sa pe funcţia de preşedinte al României, Klaus Iohannis a comis o singură chestie notabilă – pactul naţional pentru apărare. Mă aşteptam să vină repede şi cu unul pe fiscalitate, dar i-a luat-o Ponta înainte, mă aşteptam să avem cât de curând o înţelegere între partide sub înaltul patronaj prezidenţial şi pentru curăţarea învăţământului de incompetenţi şi deschiderea sa pentru dascăli tineri şi dedicaţi, ca să nu mai vorbim de cât de importante ar fi o înţelegere naţională pentru infrastructură/autostrăzi, sau pentru o reformă constituţională, sau, sau, sau…

Desigur, preşedintele e de unul singur şi, pe deasupra, chiar nu îl suspectez că n-ar fi surprins de un melc ce ar face ţuşti din tufiş, dar tocmai de aceea are un aparat impresionant de oameni competenţi şi de încredere, oameni pe care singur şi i-a ales şi, acuma, după un an, uite eu mă întreb ce naibii mai prestează. Pe unii dintre ei i-am văzut cam prea relaxaţi prin poze la vizitele externe, pe alţii chiar îi ştiu, sunt oameni destupaţi la cap, o plăcere să bei cu ei o cafea în răcoarea umbroasă a vitraliilor bătrânului Cotroceni, dar uite, vine istoria peste noi şi parcă m-aş aştepta la un pic de acţiune.

Când l-am auzit pe Dragnea, după întâlnirea cu Cioloş, că a înţeles că noul guvern nu va face epurare politică în administraţie, mi s-a urcat sângele în cap. Ba da, de epurarea politică avem nevoie… Desigur, de o curăţire politică incoloră, una care să dea afară pe baze de competenţe, nu de carnet de partid, cam toate cozile de topor din administraţie.

Dar singur Cioloş nu se va putea descurca cu o uniune între PSD şi PNL, pe care, dacă n-a făcut-o Cotroceniul pentru obiective naţionale majore, uite au făcut-o ei de capul lor în Parlament, pe obiective populiste.

Inclusiv numărul bugetarilor şi reforma administrativă ar trebui stabilite printr-un acord naţional patronat de Preşedinte… ca să nu mai vedem apoi haiducii de genul… cum dom’le să nu facem deficit… Acuma, când putem să ne împrumutăm ieftin, de ce să nu o facem? Să o facem, dar să ştim cu toţii că dacă o facem pentru cheltuieli, iar nu pentru dezvoltare, atunci dobânzile ne vor creşte, ceea ce va creşte cheltuielile, ceea ce va creşte şi mai mult deficitul şi iar dobânzile şi tot aşa, într-o învârteală naţională în jurul cozii, până s-o trezi melcul să facă ţuşti din tufişurile de la Cotroceni.