Deruta unora dă altora ocazii

de Moise Guran

Societatea civilă s-a pus în mișcare. O mișcare browniană la început, o agitație fără reguli, din care încă nu a ieșit mare lucru și, chiar dacă au început să apară în sfârșit reprezentanți și platforme, ei vor fi contestați, ceea ce e și normal, iar programele vor fi dezbatute și probabil schimbate. Între timp, la Cotroceni, președintele Iohannis cred că a și luat deja o decizie, în ciuda faptului că a mai amânat cu o săptămână desemnarea unui prim-minstru. Unul tehnocrat, probabil Dacian Cioloș. Bănuiala mea este că președintele îi lasă acestuia timp să discute cu liderii partidelor un mandat limitat (așa au toate guvernele de tehnocrați) cu câteva puncte  până la alegeri. E ok așa, îmi place Cioloș, chiar aș spune că îmi place atât de mult că parcă îmi pare și rău că ar putea fi numit premier pentru doar câteva luni. 

Principala problemă a viitorului guvern nepolitic va fi să interpreteze cumva cerințele străzii care l-a adus la putere. Ce au cerut oamenii nu are legătură cu economia, cu veniturile sau cu salariile, dar are cu corupția, cu administrația și, mai ales, cu fețele din politică.

Un Cioloș, sau un Croitoru, sau oricine altcineva nu va putea să facă ce vrea el și nici chiar toate cererile din Piață nu le va putea pune în practică. Dar va putea pune bazele a ceva nou, evident, cu condiția să aibă susținerea Parlamentului. Problema este cu atât mai spionoasă cu cât totul pornește și nici nu prea poate fi făcut altfel fără o reformă chiar a Parlamentului însuși, sediul central al materiei, adică al clasei politice dar și al corupției.

De aceea cred că nimic nu poate porni fără:

1. O rapidă reformă constitutională. Sună complicat, dar nu e chiar așa. Potrivit art. 150 Guvernul propune iar Președintele inițiază un proiect de Lege Constituțională ce trebuie votată de 2/3 din Parlament si aprobată apoi prin referendum.

• Cum deja Curtea Constituțională a respins orice viitoare modificare a Constitituției ce nu ar ține cont de rezultatul referendumului din 2009 (unicameral cu maximum 300), evident totul ar trebui să pornească de aici. De fapt doar unicameralul trebuie prevăzut în Constituție, numărul parlamentarilor se poate stabili și prin lege organică, dar de ce să nu-l scriem acolo ca să nu mai permitem creșterea lui?
• În plus, ar fi o buna ocazie sa tranșăm și posibilitatea guvernului de a abuza de Ordonanțe de Urgență. Cum ar fi dacă acestea nu ar mai putea fi aprobate decât în ședințele de guvern la care participă și care sunt prezidate de  către Presedintele României?  (ar fi și logic să fie așa atâta timp cât OUG nu merg la promulgare la președinte). Ia să vedeți după aia cum nu se mai dau Ordonanțe de Urgență decât în situații… de urgență.
• Cred că a venit timpul să ne mai pronunțăm într-o privință… forma semiprezidențială mai accentuată, sau nu (în final e referendum, deci e bine să dezbatem asta)… Cred că ar trebui să trecem în Constituție posibilitatea Președintelui de a dizolva Parlamentul (suplimentar pe lângă situația prevăzută acum) în cazul unui acord politic de dizolvare, adică în cazul în care Parlamentul însuși votează cu 2/3 (majoritate calificata) propria sa dizolvare.

Mulți mă vor critica pentru aceste propuneri de modificare a Constituției dar (deși cu unele nu sunt nici eu de acord, căci eu de exemplu aș prefera un guvern mai puternic iar nu un președinte mai puternic) mi se pare că acest tip de modificare simplă și punctuală a Constituției ar fi în spiritul celor cerute în Piață și nici nu ar fi mare complicație de realizat. Dar stați, că n-am terminat…

2. Un guvern nepolitic trebuie să înceapă Reforma Administrației. Păi nu e asta principala problemă ce a dus la tragedia din Colectiv? Nu politrucii pe funcții publice sunt cei care au adus impostura și corupția în administrație? Și nu e de bun simț ca un guvern nepolitic să înceapă organizarea de sus în jos a unor concursuri pentru TOATE posturile de funcționari publici? Sigur, e mult mai greu de realizat decât de formulat… și va dura, trebuie început de undeva. Apoi trebuie cumva liberalizată și grila aia de salarii ca să poți să-l plătești cu mai mult pe unul vrednic și cu mai puțin pe unul fără experiență.

3. Apoi orice guvern, politic sau nepolitic trebuie să grăbească pornirea unor proiecte majore de infrastuctură, că stă țara de trei ani cu ochii în soare așteptând să pice Kovesi de la DNA ca să poată să-și dea politrucii miliardele de la UE pe șpăgi… Dacă tot vorbim de Dacian Cioloș, apăi omul ăla știe ce e cu banii ăștia și cum îi vom pierde, cred că ar fi cel mai potrivit să dea drumul urgent autostrăzii Pitesti-Sibiu, de exemplu.

4. Deja sunt prea multe pentru un guvern nepolitic, pentru că el trebuie să obțină acordul forțelor din Parlament asupra mandatului. Ceea ce e greu. Și nici nu are prea multe luni la dispoziție. Evident, organizarea corectă a alegerilor e vitală. Votul prin corespondență tocmai ce l-au fentat. Localele în două tururi tocmai le-au fentat prin înțelegerea mizerabilă dintre PNL și PSD. Întoarcerea la votul pe liste este din punctul meu de vedere o contradicție uriașa cu ceea ce vrea acum Piața iar argumentația e sofistică pură – la uninominal intră bogătași dar pe liste nu intră că acolo stabilesc partidele cine intră și partidele sunt incoruptibile… Noaptea minții!!

Multe dintre lucrurile pe care le-am scris eu aici vor fi crunt criticate de către unii dintre reprezentanții Societății Civile (ăia de s-au dus la Cotroceni). Așa, și? Unii se cred creatori de președinți sau de premieri, fără să realizeze nici ei cât de depășiți sunt de situație sau cât au intrat ei înșiși în practicile cinice ale politicienilor de la noi.

PPS. Poziția și credibilitatea mea de jurnalist au fost destul de afectate de propunerea de a face parte dintre reprezentanții străzii sau, și mai rău, de a intra într-un viitor guvern. Din această cauză m-am hotărât greu să fac această postare și am luat decizia numai după ce mi-a fost clar că Revoluția asta se duce deja în altă direcție decât începuse. Jobul meu ăsta este, să critic, să pun în dezbatere idei… Unii numesc asta manipulare. Păcatul lor să fie dacă eu voi fi redus ca jurnalist din cauza acestor isterii. Îmi voi reanaliza cariera de jurnalist și voi încerca să înțeleg dacă din vina mea sau din vina lor unii au ajuns să mă considere vedetă.