Cum faci din cazanul social un ceainic ce fluieră penibil, fără să schimbe nimic

Impresionantă adunarea oamenilor din București și din țară! Dar unde va duce ea? Păi, să vă spun… că am mai văzut acest film. E un remake al seriei Unițisalvăm. Și, dacă la vremea respectivă, mișcarea de stradă a fost cea care chiar a dus la oprirea proiectului minier, exact modul în care a fost confiscată și direcționată acea mișcare a lăsat neatins sistemul pentru care se face acum remake-ul. Pentru că nu, unițisalvăm n-a fost doar un protest ecologist. A început așa, dar a devenit mult mai mult, iar apoi a regresat în mult mai puțin. A fost exact furia îndreptată împotriva clasei politice corupte, dar cineva a știut să plimbe această furie pe străzi kilometri întregi, zi de zi, până furia a obosit și s-a dus acasă să se culce, că a doua zi furia are job la corporație.

protest

Nu există mulțime compactă, unitate perfectă sau oameni care să vrea cu toții fix același lucru. La o mișcare de stradă sunt tot felul de oameni, iar profilul general al celor mai mulți nu este întotdeauna relevant pentru modul de manifestare al mulțimii. Chiar dacă marea majoritate a celor din această fotografie (Agerpres) sunt corporatiști, tineri, cu educație superioară, familiști, urmăritori ai Games of Thrones, etc, printre ei sunt și ultrași, legionari și anticorporatiști și marxiști și așa mai departe. Nu contează. Ceea ce contează, totuși, e cine formează grupul compact din capul coloanei. Vă spun asta din experiență, am fost la o astfel de manifestație și am rămas singur în Piața Universității când capul a pus coloana în mișcare, în ciuda protestelor mele.  Aia cu să mergem pe străzi și să adunăm astfel mai mulți e o vrăjeală. Mulțimea capătă greutate și, odată cu ea și protestul, dacă stă pe loc, sau dacă face un marș scurt, nu unul pe zeci de kilometri. Că nu-s toți infanteriști. 

La mișcarea de aseară s-au manifestat câteva energii care i-au dat sensul, direcția și chiar dacă nu au reușit să îi deturneze complet mesajul, cel puțin i l-au diluat. Planul inițial, răspândit cu grijă pe rețele, era ca de la Universitate oamenii să meargă la Primăria Sectorului 4 și să ceară demisia lui Piedone. Atâta doar că celor strânși la Universitate li s-a părut puțin. Și deși în portavoci se auzea un apel de pornire în marș spre Piedone, mulțimea a luat-o invers, spre Palatul Victoria. Asta pentru că multora li s-a părut puțin o demisie a lui Piedone. Simbolul corupției din România nu e Piedone, este însuși premierul trimis în judecată pentru corupție, Victor Ponta.

Dacă iei capacul de pe un cazan sub presiune obții o termocentrală. Dacă îi faci o supapă, obții un ceainic. Și un fluierat. Cam așa s-a procedat și cu proiectul minier Roșia Montană, când presiunea s-a eliberat treptat, dar corupția a supraviețuit pe funcție și în sistem.

Aseară, în Piața Victoriei, mulțimea striga nu plecăm de aici până nu plecați voi. Și totuși, după câteva zeci de minute, aceleași portavoci au mișcat lumea pe Calea Victoriei, ceea ce a și produs un moment de derută. Unii nu înțelegeau de ce pleacă, alții erau deja pe la Palat. În final mișcarea a reușit, iar presiunea care clocotea în fața lui Ponta a fluierat ca ceainicul spre Ministerul de Interne, apoi la Parlament, apoi la Primăria Sectorului 4, Patriarhie, Clubul Colectiv și, din nou  la Universitate. Cred că au făcut cam 15 kilometri pe jos. Apăi, să mai ai și serviciu a doua zi, chiar obosești frate!

Această mișcare fără lideri, cum i se spune, e minunată, e sublimă, dar e și ușor de direcționat.

Mai am foarte puțin și vă spun și numele celor care vă plimbă pe străzi. Dacă nu se potolesc, o sa fac și asta. Sunt aceiași care îndemnau lumea să nu voteze deloc în 2014, conștienți că lumea respectivă era o lume care oricum nu l-ar fi votat pe Ponta. Deci cine avea de pierdut? În niciun caz Ponta. Este un mod pervers de manipulare a negativismului. În funcție de presiunea din cazan, se vor deschide câte supape e nevoie, dar scopul final este supraviețuirea sistemului. Să știți că nici măcar demisia premierului nu înseamnă resetarea sistemului. Dar abia de acolo se poate începe ceva care să schimbe cu adevărat țara. Și Ponta e tot o supapă, una mai mare, dar Piedone, Oprea și chiar Ponta, vor fi eliberați pe rând pentru a salva întregul, dacă e cazul. Resetarea clasei politice înseamnă fie alegeri anticipate cu alți oameni drept candidați, fie un guvern de tehnocrați pentru un an în care actualii politicieni să facă un pas în spate și să lase altora locul.

Dar sistemul este, până una alta pregătit să întoarcă aceste energii sociale, la fel cum a făcut-o de fiecare dată, inclusiv la Revoluție.

De aia vă spun… Regret! Eu am mai văzut acest film în care cazanul social fluieră ca un ceainic. Fluieră a pagubă.

UPDATE: Premierul Victor Ponta a demisionat. Nu uitați, el este tot o supapă. Dar este cea mai importantă la acest moment. Capacul s-ar putea ridica, dar mai e cale lungă până la schimbarea sistemului.