Despre onoare, sindicate și o societate care nu se revoltă niciodată

de Ina Gabriela Funețan

inaPe 21 septembrie 2015, polițistul Daniel Ionel Moraru a fost accidentat în timp ce însoțea coloana oficială a ministrului Oprea. Accidentul a fost catalogat drept unul „ușor” (polițistul este și azi în concediu medical), iar incidentul a fost mușamalizat rapid.

Pe 20 octombrie, polițistul Bogdan Cosmin Gigină a murit deschizând drumul aceluiași ministru Oprea. Bogdan Cosmin Gigină nu a mai avut norocul lui Daniel Ionel Moraru, să scape cu un „accident ușor„. Brigada Rutieră are 120 de astfel de polițiști- motocicliști, care participă la fluidizarea traficului, inclusiv la escortarea demnitarilor.

120 de polițiști în misiuni de fluidizare! 120 de angajați ai Statului Român, care trebuie să însoțească în drumul lor spre birturi oficialii lipsiți de simțul măsurii! (Atenție, nu vorbim de cei care beneficiază de paza SPP. Nu toți cei care au pază de la SPP au și deschizător de la poliție.)

Polițiștii au o grămadă de sindicate. La un simplu search pe Google am găsit nu mai puțin de nouă asemenea organizații. Nici unul nu a luat poziție fermă împotriva utilizării polițiștilor ca escorte pentru cocotele de lux ale Statului Român. Dacă accidentul ușor” al polițistului Moraru s-ar fi soldat cu proteste ale polițiștilor, cu luări de poziție ale sindicatelor, cu mediatizare ca cea a morții lui Bogdan Gigină, poate că acesta din urmă trăia și azi.

únprDar, pe de altă parte, poate că lucrurile s-ar fi întâmplat exact la fel. Între cele două accidente a trecut o lună – timp suficient pentru un scandal de presă, câteva obrăznicii ale premierului întrebat despre comportamentul de râmă al ministrului d-sale, un protest- două, totul acoperit de alte scandaluri: autostrăzi care se prăbușesc, primari șpăgari, cereri de arestare.

Cum e posibil ca ministrul Oprea să mai fie în funcție și azi? Cum a fost posibil să ajungă în această poziție – de lider peste Siguranța și Încrederea cetățenilor- un om care nu coboară din mașină să vadă ce s-a întâmplat cu subordonatul său accidentat? Câtă încredere mai putem avea în acest general care nu a avut minima decență să-și dea demisia, după ce s-a aflat că utilizarea ilegală a subordonaților săi pe post de deschizători de drumuri era regula și nu excepția?

Acesta este un comportament feudal. Ce-ar fi ca acești nobili ai societății să învețe să umble fără escorte? Învățați să nu vă mai plângeți de mașini, de țoale, de salarii, de programul de lucru în slujba poporului. Învățați să umblați cu transportul public, să folosiți spitalele românești, să faceți turism în România și să stați la semafor cu gloata.

Voi credeți că, dacă vă oferiți singuri coloane oficiale și gărzi de corp, acestea v-ar putea apăra în fața unei mulțimi înfuriate! Dar, stai! care mulțime înfuriată? Românii nu se înfurie. Tocmai ni s-a spus că nici Revoluția nu a însemnat mare lucru – cîțiva cetățeni neîndemânatici care s-au împușcat din greșeală, doar atât. Practic, niște accidente ușoare, nici nu are rost să mai vorbim despre asta.