Monstruoasă ar fi lipsa noastră de reacție… Sau a polițiștilor…
de Moise Guran
Ponta zice ca e monstruos să profiți politic de o tragedie. Așa este. Dar pe noi ne doare în bascheți de politica lor. Dă-o dracu de treabă, de politică stăm noi acuma? Interesează pe cineva de partidul ăla fără doctrină, fără intelectuali și fără altă perspectivă decât aceea de a asigura majoritatea fie a PNL-ului, fie a PSD-ului? Nu e vorba de politică aici, de fapt, ambele partide mari au aceeași nevoie politică de Gabriel Oprea, în timp ce noi, societatea nu avem. Noi exact inutilitatea lui Oprea o clamăm, căci pentru noi, cei cărora nu ne pasă de majoritățile lor, monstruoasă este exact moartea inutilă a unui tânăr de 28 de ani.
Dar chiar și așa, în discuție nu e nici măcar moartea. Asta nu se mai poate întoarce. Abuzul, nedreptatea riscului degeaba, persistența în vanitate a acestui parazit politic (căci ce altceva este un lider care accede mereu sub aripa cuiva la guvernare, fără a avea o reprezentare directă) care a continuat să-și deschidă calea cu polițiști chiar și după ce unul dintre ei a fost accidentat, astea sunt chestii monstruoase.
Cineva mi-a trimis un filmuleț cu un lider de sindicat din poliție, prezent la o chermeză a unpr. Este același lider care acum dă vina pe groapă, în loc să răspundă cu subiect și predicat la întrebarea dacă ministrul de interne abuza de funcție în relația cu membrii sindicatului său. Cum să nu le fie teamă polițiștilor să iasă în față, să renunțe la anonimat, când până și liderii de sindicat se bat pe burtă cu această inutilitate ridicată în demnități publice de conjuctura politică? Credeți că pe ei nu îi doare faptul că un coleg a murit pe altarul aroganței unui parazit? Credeți că nu-și pun, fiecare dintre ei, problema, dar dacă eram eu cel care aș fi murit, deloc eroic (căci eroismul presupune o cauză justă, nu un sacrificiu fără sens) în timpul transportului strategic între două tabieturi ale acestui bolovănos fără onoare? Desigur, meseria de polițist este una cu riscuri, dar credeți că acești tineri care o îmbrățișează, o fac pentru a proteja cetățenii sau pentru a-i abuza, de dragul orgoliului unui grangure care se simte mai bine dacă merge cu girofar la toaletă? Polițistul nu are de unde ști de ce trebuie să deschidă calea coloanei. Agentul Gigină nu știe dacă e de interes strategic să-l ducă acasă sau la un restaurant pe ministrul de Interne. Poate fi, dar monstruos cu adevărat e să afli după aceea că nu era și că tu nu vei mai ajunge acasă la nevasta ta pentru că ai mers pe ploaie cu viteză ca să ajungă Oprea la a lui. Sau că n-ai fost decât un pompon luminos pe cașcheta megalomană a unei personalități care chiar n-avea cu ce altceva se lăuda.
Reflectând la declarația oportunistă a lui Ponta, mi-am dat seama că abia demisia lui Gabriel Oprea poate da un sens morții lui Bogdan Gigină. Unul important și pentru polițiști și pentru militari și pentru ofițerii SRI, căci acest personaj coordonează securitatea națională, vă mai amintiți? Și da, aroganța sa este o vulnerabilitate pentru ei și, deci, și pentru noi, ca societate.
Habar-n-am cum, dar noi, civilii, trebuie să fim de această dată alături de polițiști, să le susținem curajul și solidaritatea, să-i ajutăm să răspundă abuzului și să salveze de la inutilitate moartea colegului lor, agentul sef adjunct Bogdan Cosmin Gigină, avansat post-mortem subinspector.
