În fotbal şi în politică plătesc întotdeauna spectatorii

de Moise Guran

Vă spun sincer că mi-am dorit întotdeauna în România o calitate mai bună a dezbaterii politice. De un an de zile, parcă mi-a ascultat Dumnezeu gândurile, iar politicienii noştri dezbat, vorba vine, mai mult se atacă, pe teme economice. Problema este că îmi vine să îmi retrag dorinţele. Țara era mai în siguranţă pe vremea când preşedintele şi premierul dezbăteau care-i pisic şi care-i beţiv.Preşedintele Klaus Iohannis direcţionează către Victor Ponta o rachetă plecată de la FMI, potrivit căreia România stă prost în materie de stabilitate bugetară. Cum euro a crescut uşor săptămâna asta, am dat fuga să văd dacă pe pieţele de bani internaţionale ia cineva în serios tânguielile FMI. Și am ajuns la concluzia că nu, bondurile României se tranzacţionează la cel mai mic nivel din istorie, chiar dacă, uite, şi Cotroceniul e îngrijorat.

Sincer să vă spun, cred că ar trebui să despărţim odată retorica asta politică în două şi să spunem clar poporului că una e să reduci taxe, şi alta e să creşti salarii. Iar reducerile de taxe n-au prea creat niciodată deficit. Sigur că e o problemă cu modul centralizat în care guvernul Ponta împarte creşteri de salarii bugetarilor, în procente fixe, care nu ţin cont de performanţă şi împart în mod egal aceeaşi sărăcie.

Deşi susţin creşterea salariilor şi pentru medici, şi pentru profesori, şi pentru funcţionari, da, şi pe mine mă îngrijorează faptul că guvernele noastre, nici cel de azi, dar nici cele de altădată, nu au fost capabile să înţeleagă că ar costa mai puţin şi ar fi mult mai eficiente creşterile salariale diferenţiate în sistemul bugetar.

Însă, vă spun sincer, mă îngrijorează de asemenea şi faptul că preşedintele pare să vrea să folosească FMI-ul în disputele politice interne. Nu îmi place deloc FMI-ul şi, în cei 25 de ani de când această organizaţie monitorizează şi ajută România, nu a adus numai consiliere economică proastă pentru guvernanţi, dar în numeroase cazuri interesele urmărite de cei de la FMI s-au dovedit pur şi simplu dubioase. Trebuie să fii idiot ca să crezi că e mai bine să închizi întâi o companie, fie ea cu pierderi, iar apoi să o privatizezi. Iar România a avut mulţi idioţi la conducere, care fie au înghiţit pe nemestecate aceste sfaturi, fie au încercat să se folosească de FMI împotriva adversarilor politici sau pentru a-şi justifica incompetenţa.

Acum mi se pare că domnul Iohannis ar vrea să îl dea la o parte pe Ponta, eventual fără a face nimic direct. Dar poate la Cotroceni nimeni nu realizează că e un mare câştig faptul că am scăpat de FMI şi că statul se finanţează la cele mai mici dobânzi din istorie. Nu mai vrem asistenţa Fondului, nici chiar dacă spune Isărescu că e bine să o avem.

În altă ordine de idei, un comunicat de la Cotroceni, prin care se spune că România e vulnerabilă, reprezintă o prostie cel puţin la fel de mare ca şi o declaraţie a ministrului de Finanţe, care n-a crezut că e mare lucru să-ţi crească deficitul cu trei miliarde de euro dacă pui în aplicare creşterile de salarii clocite de Rovana Plumb.

Astfel de gesturi influenţează dobânzile alea, pe care tot noi le plătim. E ca şi cum te-ai duce la bancă să spui că vrei un credit, dar nu mai ştii sigur dacă poţi plăti ratele. De ce să faci asta? Dacă eşti preşedinte şi ai o problemă după discuţiile cu FMI, nu e mai normal să îl suni pe primul ministru şi să îi spui ce şi cum? Îi transmiţi îngrijorările printr-un comunicat de presă?

Oamenii aceştia chiar nu înţeleg că sunt jucători în aceeaşi echipă, indiferent cât de neamţ se crede unul şi cât de penal nu se crede celălalt? Pensionari, bugetari, dar şi împrumutaţi sau doar contribuabili, cu toţii plătim, sub o formă sau alta, facturile acestor nătângii politice.