Cea mai bună idee este să n-ai nicio idee. Că poate îți vine și una bună

de Ina Gabriela Funețan

ina Am citit recent despre o inițiativă legislativă care propune înființarea câte unui sediu electronic pentru fiecare firmă din România, sediu reprezentat de o căsuță de e-mail personalizată. Toate comunicările trimise în această căsuță-sediu ar avea valoare oficială, la fel ca cele tipărite și ștampilate.

Ideea mi s-a părut formidabilă, de-a dreptul revoluționară în contextul birocrației sufocante trăite adeseori de mine și, pariez, de voi toți.

Imaginați-vă cât de simplă și rapidă ar fi comunicarea oficială a statului cu firmele, dacă ea s-ar desfășura prin e-mail! Fără avize rătăcite, fără expedieri care s-au întors ori n-au plecat, fără pretexul adresantului care nu a fost găsit la sediu. Atât de simplu, deja, în zilele noastre: un banal e-mail.699260_1_01204356_15840320Din păcate, entuziasmul mi-a fost repede temperat, după un duș rece venit de la domnul Sorin Grindeanu. Vă sună cunoscut numele ăsta? Nu? Nici mie nu mi-a sunat cunoscut până am aflat că domnul este, nici mai mult, nici mai puțin decât Ministrul pentru Societatea Informațională. Titulatura asta pompoasă sugerează că omul ar trebui să se ocupe de expedierea României pe culmi de informatizare, transformarea ei într-un rai al comunicațiilor electronice. În loc de asta, domnul ministru, prezent fiind la un forum pe teme de comunicații digitale, s-a exprimat astfel asupra legii sediului electronic:

Grindeanu_Sorin_MihaiVi se pare că este aplicabilă în acest moment o asemenea reglementare? Când noi avem în continuare zone albe? Eu cred că nu. Sunt firme în zone albe. Cum poți să le obligi? Pe de altă parte, știți bine că în România, dacă lași lucrurile opțional, acestea nu se vor întâmpla. Haideți să nu mai existe zone albe și atunci putem să facem lucrurile obligatoriu„.

Las la o parte faptul că proiectul de lege nu impune o obligativitate a sediului economic, permițând ca operatorii economici care nu vor sau nu pot să aibă sediu electronic să utilizeze continuare căile „clasice” de comunicare. Comentez doar logica ministrului pentru Societatea Informațională: dacă în țară sunt zone neacoperite de internet, să mai așteptăm cu informatizarea comunicațiilor până vor recupera acele zone decalajul. Adică, în buna tradiție birocratică, „până la o dată ce vă va fi comunicată ulterior„.

Totuși, România nu stă rău deloc la echiparea cu internet: conform raportului ANCOM pe 2014, doar internetul fix are o rată de penetrare de 48,8% calculat la suta de gospodării, din care 62,3% în mediul urban și 31,4% în mediul rural; se adaugă internetul mobil cu o rată de penetrare de 60,2% calculat la suta de locuitori. Și nu am găsit o statistică referitoare strict la mediul privat, dar pariez că sunt extrem de puțini agenții economici care nu utilizează internetul.

Mai mult, rata de creștere a numărului de conexiuni active la internet a fost în 2014 de +5,8% pentru internetul fix și de +18,8% pentru internetul mobil, de unde rezultă că Societatea Informațională se dezvoltă și fără voia- ba chiar, se pare, și fără știrea- domnului ministru.

După declarația domnului ministru, parcă nici nu mai are rost să amintesc exemplul Estoniei, care la finalul lui 2014, introducea rezidența online– o identitate digitală pe baza căreia oricine își poate deschide o afacere în Estonia fără a călca vreodată pe teritoriul acestei țări. E drept că Estonia nu are un Minister pentru Societatea Informațională, care să-i frâneze în mod responsabil și profesionist dezvoltarea.

Nu ar fi prima oară când o inițiativă bună este îngropată de deja obositoarea bătălie politică și m-aș resemna cu asta, așa cum m-am resemnat și cu Codul Fiscal, și cu atâtea altele. Dar mi-e teamă că, dacă toți miniștrii români gândesc ca domnul Grindeanu, va veni o vreme în care ni se va interzice tuturor să folosim băile din locuințe, pentru că prea mulți nevoiași ai României au încă toalete-n fundul curții. Ne scuzați de deranj, domnul ministru pentru Societatea Informatională.