De ce e bine să demisionezi când DNA-ul i-a luat pe toți cei din jurul tău…

de Moise Guran

oprescu zoom

Uite d-aia! Ca să n-ajungi și tu la pușcărie! Mecanismul inițial și fundamental al speciei tale – lăcomia, același care te-a și împins la început să pui mâna pe șpagă, tot el te împiedică să spui și stop! până aici! îmi ajunge! la dracu, sunt putred de bogat! În loc să-ți dai demisia, asumându-ți că, dacă în jurul tău au făcut toți șpăgi ești oricum vinovat în ochii opiniei publice, în loc să pleci acasă și să te bucuri de nenorocitele alea de milioane de euro, pentru care ți-a crescut pulsul ori de câte ori îi găseai ascunși sub banchetă sau sub florile din living, în loc să pricepi că nimeni n-a crezut că omul tău de casă, Wigler, făcea șpăgi doar pentru el, nu și pentru tine… tu ce faci doctore?

Tu te crezi mai deștept decât permite legea? Te-ai crezut mai deștept decât procurorii care te păzeau ca pe butelie? Te-ai crezut intangibil… pentru că… de ce? Pentru că ești profesor universitar? Pentru că la câte sute de milioane de euro ai învârtit din fotoliul de primar, ți se vor trece cu vederea 25 de mii marcați? Ai crezut că tu nu ești prost ca Vanghelie? Dar ai crezut că un aparat de bruiaj te ține departe de pușcărie, este? Sau ai crezut că trepădușii din jurul tău nu te vor trăda, nu te vor filma chiar ei, pentru că… de ce? I-ai îmbogățit o dată cu tine? Și totuși, nu poți fi atât de prost încât să crezi că vor merge la pușcărie pentru tine? Sau din înălțimea inteligenței tale începuseși să crezi că oamenii sunt credincioși precum câinii și nu vor mușca mâna care i-a hrănit? Of, doctore!

Ai crezut cu adevărat toate astea, domnule Oprescu, sau pur și simplu n-ai crezut nimic ci ai continuat să faci ceea ce făceai, în virtutea unei inerții inexplicabile care ți-a paralizat mintea? Dar chiar așa, când ai început să iei? De când ești profesor, de când ești primar, sau de doi-trei ani, cât susțin procurorii că vor putea dovedi?

Nu cumva șpaga e ca drogurile? Creează dependență? Ia decizii în locul tău? E adevărat că o dată hoț, pentru totdeauna hoț? Sau e lăcomia cea care te conduce, iar șpaga e doar o formă de manifestare a ei? Deci, te naști șpăgar, sau devii, prin natura funcției?

Scrie un tratat despre asta! O să ai mult timp să-l scrii, o să-i ajute poate pe alți dependenți, ca și tine și, cine știe, poate îți mai reduce din timpul pe care îl vei petrece acolo, din timpul pe care îl pierzi dintr-o bătrânețe în care vei avea ce să regreți. Unii chiar îmbătrânesc urât! Erai mai simpatic pe vremea când te bătea orice adversar ce candida împotriva ta la Primărie. Păcat că ai început să câștigi! Puteai avea șansa unei bătrâneți cumsecade!