Ne îngrășăm (statistic) prea repede. Probabil ne vor crește dobânzile
de Moise Guran
Acu că avem un nou-nou Cod Fiscal, deci un plan de impozitare pentru următorii doi ani, m-am gândit că ar fi bine să aruncăm o privire în economie și să vedem cam cum vor arăta anii 2016 și 2017 din această perspectivă. Din păcate sunt prea puține lucruri despre care putem vorbi, în afara reducerii cotei generale de TVA.
Cel mai important lucru ce s-a întâmplat deja anul ăsta nu este nici prima nici a doua adoptare a Codului Fiscal, este reducerea TVA-ului la alimente prin ordonanță de urgență. Și asta pentru că cea mai mare parte a alimentelor consumate de români sunt făcute în România, iar în lunile iunie și iulie cifra de afaceri a magazinelor alimentare a crescut cu peste 20%. Sigur, e aberant să crezi că ne-am îngrășat cu toții, pe medie cu 20%… Am fi sesizat pe străzi, s-ar fi alarmat Organizația Mondială a Sănătății dacă o astfel de explozie a obezității ar fi avut loc. De fapt, este aberant să credem că în două luni consumul de alimente într-o țară poate crește cu mai mult de 5%, ceea ce mă face să cred că restul de 15 procente e de fapt mâncare pe care o consumam și înainte, dar ea nu era fiscalizată.
Din acest punct de vedere n-am nicio veste bună, doar una proastă, corupția a intrat și în foarte eficientul până acum departament anti-fraudă, iar inspectorii acestuia au început să pice în și mai eficienta plasă a DNA.
Cele 2,5 miliarde de euro, înacasări suplimentare la buget în șapte luni, despre care povestea premierul Ponta pot fi așadar efectul, mai întâi al controalelor ANAF, apoi ale reducerii semnificative a TVA-ului în turism și alimentație, cele mai încercate de evaziune domenii din România și, nu poate fi exclus nici meritul unui efect de runda a doua al reducerii CAS din toamna trecută.
Reducerea TVA de anul viitor ar trebui să crească mai degrabă achizițiile de bunuri de folosință îndelungată, așa cum sunt frigiderele, aragazele și alte elctrocasnice, dar și autoturismele și, probabil, chiar și locuințele. În cele mai multe cazuri astea înseamnă credite, în unele cazuri înseamnă și importuri, și chiar este improbabilă în 2016 o debalansare a contului curent, mi-e tare teamă că Banca Națională nu va mai putea continua reducerea dobânzii de referință, ba chiar, undeva în primăvara viitoare, dacă nu cumva mai devreme, ar putea da semnalul scumpirii creditelor. Ceea ce, spunea Isărescu în iulie, nu ar vrea să facă.
Nu e nicio tragedie în asta, cel puțin nu atâta timp cât nu mai intervine vreo criză înn economia mondială, iar banii se vor găsi ușor pe piețele internaționale. Dacă această situație se schimbă, reducerea TVA-ului ne lasă complet dezarmați, căci o astfel de reducere e mai bine să o faci când consumul se restrânge. Da hai să fim serioși, chiar crede cineva că vreodată conducătorii României, vor putea fi generoși când n-au de unde și chibzuiți atunci când stau pe un munte de bani? Nici nu mai iau în calcul creșterile de salarii din sectorul bugetar. E normal ca acestea să vină, dar le-aș prefera ceva mai organizate și mai punctuale.
Am o singură întrebare pentru toată populația României… De ce nu percepe nimeni o scădere de prețuri ca pe o creștere de salariu? În esență, efectul asupra buzunarului e același. Sau nu? Păi dacă nu e, atunci de ce toată lumea consideră că o reducere de taxe are același efect asupra buzunarului statului ca și o creștere de cheltuieli publice?
