Cum am mai ratat un cincinal, înainte de a-l începe…
de Moise Guran
Nu știu în ce măsură vă mai interesează Codul Fiscal. Atâta ni l-au bătut politicienii în piuă încât, până la urmă, chiar n-a mai rămas din el decât o reducere de taxă, fie ea și TVA. Vorba președintelui Iohannis… ce, asta e reformă fiscală? Nu mai e. Partea care mă indignează cu adevărat e că ar fi fost. Era cât pe ce să facem și noi o chestie cu cap…
Alina Gorghiu și Liviu Dragnea au anunțat un consens politic ce, în esență amână cam tot planul până în 2017. Are meritul de a păstra obiectivul politic al PSD de a reduce cota generală a TVA, pe de o parte, dar și dorința PNL de a rămâne consecvent dinamitării guvernului Ponta, chiar împotriva interesului pe care l-ar avea electoratul de dreapta al acestui partid. Suntem oameni politici maturi și ne-am înțeles, spune înțelept doamna Gorghiu, dar vai, înțelegerea lor nu poate avea credibilitatea unui plan de durată pentru țară, căci are un mobil care va fi atins atât de curând!
Și Alina și Liviu sunt lideri cu veleități… Deși figură centrală a PSD, din postura de condamnat, Dragnea insistă acum să dea semnalul că, de fapt, el direcționează guvernul. E un mesaj pentru baronii partidului și cam singura platformă program a lui Dragnea la viitoarele alegeri interne – guvernul înseamnă banii de la buget iar eu voi controla guvernul, deci și banii pe care voi îi vreți, pare să le spună Dragnea. Planul său poate funcționa doar în măsura în care Ponta acceptă postura de premier-marionetă.
De partea cealaltă, doamna Gorghiu lasă de înțeles că va juca un rol important în cazul venirii unui guvern liberal, asta deși toată lumea bănuiește că acest rol îl va avea doar președintele Iohannis. Mesajul Alinei este tot pentru propriul partid. Sau, poate, pentru președintele Iohannis.
Și Dragnea și Gorghiu se folosesc de Codul Fiscal pentru a-și arăta mușchii în propria curte, ignorând atât de evident interesul nostru, al celorlalți, pentru taxele pe care le plătim. Desigur, și Ponta poate fi acuzat că s-a folosit de Codul Fiscal pentru creșterea propriei popularități, dar consensul din iunie din Parlament avea cel puțin meritul de a fi credibil pe termen ceva mai lung. Cel de acum, cel dintre Dragnea și Gorghiu are ca mobil înlocuirea lui Ponta (sau subminarea puterii acestuia) și, deci, poate avea cel mult durata guvernului Ponta. Iar Ponta, vedem cu toții, se clatină din toate balamalele. Cum să crezi că în 2017 își va mai aminti cineva ce voiau principalele două partide în România hăt-hăt, în 2015? Cum să îți faci un plan de afaceri, să decizi ce oameni angajezi și ce investiții vei face, când s-ar putea ca actualul consens să nu apuce Crăciunul?
Păcat de efortul făcut pentru elaborarea și dezbaterea acestui plan fiscal! Întrebați orice om de afaceri doriți… ar fi preferat de o mie de ori, eventual, renunțarea la reducerea cotei generale de TVA în locul amânării reducerii impozitului pe dividend, a taxei pe stâlp sau a accizei la carburanți. Pe de altă parte, după consultări cu mediul de afaceri și dezbateri ce au durat aproape un an, după votul din Parlament și răsturnarea întregului plan în doi timpi și trei mișcări, expresia „consens politic” nu cred că mai valorează ceva. Nu va risca nimeni bani, nu se va aventura nimeni să facă investiții și dezvoltare doar pentru că politicienii vor pronunța expresia „consens politic”. Vor aștepta toți, nu să vadă legi în vigoare, ci vor aștepta ani ca să vadă că acestea rămân în vigoare ca să poată crede într-un plan fiscal făcut de actuala clasă politică. Din perspectivă istorică și națională am mai ratat probabil un cincinal.
PS Nu vreau să înțelegem că Dragnea și Gorghiu sunt singurii vinovați pentru toată amețeala asta. Ponta are vina de a nu fi demisionat atunci când poziția guvernului său a fost subminată de problemele penale ale liderului, asta a favorizat atacul asupra sa. Luat pe persoană fizică de premier, Codul Fiscal a devenit și el o țintă. Despre poziția președintelui ce să mai comentăm…
PPS N-am auzit nimic despre impozitul pe micro. Nu văd de ce l-ar amâna, dar oricum nu e nimic logic în ce s-a decis.
