Nu politicienii sunt problema medicilor. Adevărata problemă suntem noi, cei salvaţi zi de zi de către medici

de Moise Guran

Un grup de facebook adună de câteva zile membri cu o viteză neobişnuită. Pagina se numeşte “Medici gata de grevă generală . Solicităm salarii decente !” La ora la care scriu are 18.073 de membri, in crestere cu trei mii faţă de ieri. Sunt şi jurnalişti printre ei, în acest grup, sunt şi membri ai familiilor lor şi susţinători dar, cred, peste 95% dintre membri sunt medici. Unii chiar din afara ţării.

medici

Pagina pare să fie un mod de refulare al unor tensiuni acumulate, nu de ieri de azi sau de la decizia Înaltei Curţi, ce a considerat că primirea unei atenţii este caz penal… E o tensiune acumulată probabil în decenii, o tensiune transmisă din generaţie în generaţie şi adusă chiar celor mai tineri medici, cei care sunt abia rezidenţi. Grupul respectiv, un fenomen de masă e clar, pare însă mai mult o mutație a propriei conștiințe de breaslă, decât o chemare reală la grevă generală. Și medicii și politicienii și ministrul și eu știu că nu va fi nicio grevă în sistemul medical.

Și nu pentru că abia acela ar fi un caz penal, unul de dimensiunea unui atentat la siguranța publică, ci pentru că prea puțini dintre medicii români ar lăsa un pacient în suferință, sau un pacient în pericol “pentru că e grevă.”

Despre decizia Înaltei Curți a scris foarte bine Vlad Mixich, voi spune şi eu ceva, căci articol lui Vlad este unul pentru medici, Mixich fiind de fapt un jurnalist provenit din această profesie. Într-adevăr Curtea nu putea decide altceva, dar mai e ceva în decizia aceea, mai e o decizie implicită, subînțeleasă, asupra căreia voi reveni mai târziu.

Despre costurile mici ale unei dublări a salariilor medicilor am vorbit eu însumi de foarte multe ori în emisiunea Biziday. Nu sunt mai mari 0,2% din PIB, adică infim. La prezentarea bilanțului DNA, în februarie anul acesta, Codruța Kovesi a preluat calculul nostru, arătând că salariile medicilor se pot dubla numai cu sumele efectiv recuperate de DNA într-un an. Așa este. Și, cum spunea Mixich, nu procurorii sunt inamicii medicilor, din contră, ei sunt cei care curăță această breaslă de cei care condiționează actul medical de bani, așa cum marea majoritate a medicilor români nu o face.

Însă nu, nici măcar politicienii, cei care pot dar NU decid creșterea salariilor medicilor NU sunt primii dușmani ai medicilor români. E cel mai ușor să dăm vina pe politicieni. Sau pe Isărescu, cel pe care eu însumi l-am criticat recent… Și care rovana-plumb.yl4i60az92uite, a avut dreptate… Cine poate opri o Rovana Plumb aflată în campanie internă de partid să facă o inițiativă de creștere a salariilor unor categorii de funcționari între care medicii nu sunt? Doar avem excedent bugetar, nu? Ce e mai justificată, inițiativa Rovanei, interesul lui Ponta de scădere a TVA-ului sau dorința medicilor români de a avea salarii ceva mai mari? De fiecare dată cădem cu toții naiv în greșeala de a compara mere cu prune… Dar pompierii? Dar polițiștii? Ăstora nu le bagă nimeni plicul în buzunar, nu? Dar profesorii? Dar magistrații? Ăia de ce să aibă salarii astronomice? Că sunt toți funcționari publici, la fel cum Înalta Curte zice și despre medici că sunt! Atâta doar că fiecare categorie este diferită numeric… sunt de exemplu peste 200 de mii de dascăli în România și doar câteva mii de magistrați (dintre care ceva mai mult de 100 la DNA). Evident, o decizie de salarizare se ia altfel, pentru că într-un caz vorbim de miliarde de euro impact, în altul de zeci de milioane.

Din punct de vedere numeric, breasla medicală poate fi comparată cu cea a polițiștilor. Dar este stupid să le comparăm salariile sau locul în societate. Și totuși lumea o face, pentru că, știți ceva, lumea ne judecă pe toți cei aflați sub o formă sau alta în serviciul public, indiferent că suntem jurnaliști, preoți, dascăli, magistrați mita-spaga-medic-shutterstocksau medici. Oamenii au simpatii. Oamenii au antipatii. Și după astea ne conduc, de fapt politicienii. Și, a venit timpul să o recunoaștem, românii nu îi iubesc suficient pe medici, sau cel puțin, nu în comparație cu alte categorii de servanți publici. Lasă faptul că ei sunt asociați inevitabil unui înfiorător sistem sanitar, lasă faptul că ni-i amintim în corelație cu o experiență tristă așa cum este boala și că în mod punctual, poate, fiecare dintre noi are respect pentru doctorul cutare, de mi-a făcut bine copilul sau care a avut grijă de mama, dar pe ansamblu, noi românii nu avem simpatie față de medici. Și de ce am avea? Sunt educați (cei mai educați) așa cum majoritatea NU suntem, sunt altruiști (puțini au viață personală) așa cum cei mai mulți dintre noi NU putem fi, sunt calmi, sunt generoși, sunt de neînțeles. Bineînțeles că o știre despre un medic șpăgar face mai mare audiență decât una despre o reușită medicală. Audiența se face spunându-i românului ceea ce vrea să audă, confirmându-i opiniile, iar nu ridicându-i probleme ce îi pot da dureri de cap. Un popor cu educație slabă este ușor de manipulat tocmai pentru că nu își conștientizează condiția și nici nu dorește să o schimbe. Iar politicienii știu asta, căci ei se hrănesc din confirmările venite de la popor.

Elitiști prin definiție, medicii români sunt foarte diferiți de restul românilor. E o ipocrizie să dăm vina pe politicieni pentru că nu măresc salariile medicilor, adevărul este că noi, nația, nu ne prețuim suficient această elită, adevărul este că îi considerăm șpăgari pe toți medicii și că am ignorat cu bună știință exodul lor, când puteam să îl oprim cu doar 300 de milioane de euro, acum trei patru ani, acum 10 ani sau oricând am fi dorit.

Revenind la decizia Înaltei Curți… da, judecătorii i-au condamnat pe medici să fie funcționari și să nu primească bani de la pacienți. Ei au stabilit ce nu pot face medicii, viata medicaladar nu puteau stabili de exemplu că într-un mare oraș din România nu poți supraviețui fără 2000 de lei pe lună fără ajutorul părinților. Cum un rezident câştigă 900 de lei şi este obligat să supravieţuiască într-un centru universitar, deci într-un oraş mare, decizia Înaltei Curţi îl obligă pe acesta fie să moară de foame, fie să renunţe la carieră, fie să plece din ţară. Fiecare dintre aceste variante la care Curtea îi obligă implicit pe medici contravine unuia sau mai multor articole din Constituţie. Practic decizia Curţii este neconstituţională (poate fi şi atacată în acest sens) dar asta dacă şi numai dacă statul nu măreşte salariile medicilor până la un nivel decent. Acum înţelegeţi de ce vă spuneam la început că decizia Înaltei Curţi subînţelege o altă decizie… Curtea nu putea pe această speţă să oblige Guvernul să majoreze salariile, dar a luat o decizie care este aplicabilă numai în cazul în care Guvernul o face.

Iar guvernul probabil că nu o va face, căci priorităţile sunt altele, dezbaterea despre Codul Fiscal şi despre salariile funcţionarilor este mult mai vizibilă decât o pagină pe facebook, fie ea una şi cu 18 mii de aderenţi. În termeni de audienţă asta înseamnă doar 0,1 puncte de rating pe targetul naţional.

De aia vă spun…

E timpul ca noi, opinia publică, să renunţăm la ipocrizie şi să recunoaştem faptul că înaintea politicienilor, NOI suntem cei care nu ne respectăm suficient medicii. NOI ni-i gonim din ţară. NOI îi ţinem în sărăcie şi îi obligăm să treacă peste momentul jenant în care le strecurăm plicul în buzunar. Iar ei nici măcar nu vor face greva aia de care se pregătesc, asta pentru că dacă ar face-o, pur şi simplu mulţi dintre NOI am muri.