După operaţie, genunchiul lui Ponta a căpătat reflexe bugetare necontrolate

de Moise Guran

Măi, nu e normal să-mi treacă astfel de gânduri prin cap şi le regret sincer, dar trebuie să vi le spun… Parcă-mi vine să cred că dacă avea, Doamne-fereşte, ceva mai grav decât un ligament rupt, Ponta era în stare să reducă TVA-ul la zero… Sau poate, la cum licitează în jos taxele, dacă mai stă mult prin spitalele din Turcia, până la final de an, nu mai plătim naibii taxe pe salarii, sau poate, cum îi şade bine unui socialist ca el, reduce impozitele pe case, maşini şi alte averi… Pocăit după astfel de gânduri prea puţin creştineşti, am dat până la urmă vina pe genunchi.Când am auzit că Victor Ponta anunţă din Turcia ajustarea TVA-ului în jos de la 24%, nu la 20, ci la 19%, empatic cum sunt, m-a luat un pic, aşa, cu un rău de la lingurică… Hait! Să vezi că iar şi-au depăşit ăştia la Finanţe planul la încasări şi am ratat ştirea.

Am dat repede o fugă pe site să văd dacă s-a mai publicat vreun raport de eficienţă… nimic! Am pus mâna pe telefon să văd ce isprăvi au mai făcut inspectorii antifraudă şi eu le-am ratat… nimic! Ultimele date despre execuţia bugetară sunt din aprilie şi nici n-au cum să fie altele, căci plăţile pentru mai încep pe 25 iunie, deci peste câteva zile.

Apoi mi-am amintit că n-au trecut nici două luni de când măreţul proiect al noului Cod Fiscal a fost deja modificat, în sensul că senatorii au considerat prea curajoase tăierile. Eu însumi l-am acuzat pe premier că i s-a făcut frică şi joacă un soi de şaradă cu cei din partidul său, un blat, urmând ca, în final, Ponta să zică „eu am vrut să anulez impozitul pe dividende, dar n-au vrut oamenii răi din Parlament„.

Problema este că, nici acum o săptămână, cei de la FMI şi Comisia Europeană au anunţat că nu e bine structurată proiecţia bugetară pe anul viitor, iar premierul a spus, înainte să îşi pună piciorul în ghips, că poate lua decizia scăderii TVA la 20%, mai pe final de 2015, ca să se convingă şi ăia de la Fond că are cu ce.

Şi acum, dintr-o dată, zbang! nu mai e 20%, e chiar 19%, nu se mai face de la anul, se poate face şi mai devreme.

De-aia zic… cum să mai constaţi că e neserioasă o astfel de propunere, după numai cinci luni de execuţie bugetară, când, de fapt, nu există nici datele pe luna mai? Ar fi prea puţin spus!

Aşa am ajuns să caut explicaţia, nu în seriozitatea premierului, ci în problemele sale reumatice, previzibile în cazul unei operaţii la genunchi. Din proprie experienţă vă spun, problemele la genunchi au ca efect secundar un soi de dar al proorociei. Eu, de exemplu, simt fluxurile atmosferice şi depresionale şi, când mă doare genunchiul stâng, anticipez de regulă corect un câmp anti-ciclonic, care înseamnă că se schimbă vremea. Genunchiul lui Victor Ponta (în mod clar mai talentat ca al meu) pare să fi început să simtă fluxurile bugetare, în urma cărora poţi decide ce taxe mai cresc sau mai scad.

Cred că, dacă rămâne fără jobul de la guvern, actualul premier nu va muri de foame. Problema cu profeţiile simţite într-un genunchi este că n-am auzit să anticipeze şi mişcările procurorilor DNA. Şi dacă ai probleme de corupţie nu te angajează nimeni, oricât de talentat ar fi genunchiul.