O basculantă de lei, răsturnată în piaţă
de Moise Guran
Am auzit cu toţii la ştiri, Banca Naţională a făcut o mişcare surpriză, a redus dobânda de referinţă sub doi la sută şi, în acelaşi timp, a redus şi rezervele pentru creditele în lei, o lovitură dublă, nejustificată din punctul meu de vedere. Acum haideţi să înţelegem de ce a făcut Isărescu asta…
Dacă reducerea rezervelor ieftineşte creditarea în lei şi atât, reducerea dobânzii, într-un moment în care aceasta era oricum la doi la sută, este o armă cu vreo trei-patru tăişuri.
Justificarea dată de Mugur Isărescu este deflaţia. N-a spus-o chiar aşa, dar ştiind cum se desfăşoară şedinţele astea ale Consiliului de Administraţie al BNR, vă spun că probabil au luat deciziile după vreo cinci minute de când s-au întâlnit eminenţele de acolo, iar apoi s-au mai chinuit două-trei ore ca să scrie un comunicat formulat ambiguu, din care să nu reiasă că în următorul an vom avea în România deflaţie, adică o scădere generală de preţuri.
Formularea finală a fost cam aşa – din cauza scăderii TVA la alimente, rata inflaţiei va fi în jur de zero la sută, ceea ce, desigur, lasă loc şi pentru -0,9%. Şi atunci zdronc! cu dobânda de referinţă la 1,75%, că poate începe lumea să ia credite în draci şi să cumpere tot felul de prostii, ca să nu se scufunde preţurile.
Ceea ce nu înţeleg eu este de ce BNR consideră ca fiind o ameninţare pentru economie o astfel de deflaţie. Nici nu scad preţurile din cauza falimentelor si nici nu vând firmele în disperare, la orice preţ, într-o criză de subconsum. Pur şi simplu scade TVA-ul, unele valori se vor rescrie în economie pentru moment, după care, foarte probabil, ele vor reveni acolo unde cererea le aduce.
La modul sincer, eu nu cred că ieftinirile cu trâmbiţe şi zorzoane la care vom asista în următoarele luni vor mai fi de actualitate prin ianuarie – februarie 2016… Deci, de ce să dai cu dobânda de pământ, când oricum şi consumul şi creditarea sunt într-o creştere consistentă?
O altă chestie pe care nu o cred este că cei de la BNR nu anticipează ce vă spun eu acum… Efectele mai puţin discutate ale scăderii dobânzii de referinţă sunt două, una caldă, una rece… În primul rând că se duc naibii şi dobânzile la depozite, iar în euforia generală de consum, românul chiar nu va mai înţelege de ce să pună bani deoparte când toţi îi sparg. Ce, el e mai prost?
Din comunicat reiese că Isărescu a anticipat şi asta, dar a acceptat-o ca pe o pagubă colaterală. Al doilea efect al scăderii dobânzilor este oprirea fluxurilor de capitaluri speculative pe de o parte, şi creşterea euro faţă de leu pe partea cealaltă. Şi, deşi pot înţelege teama celor de la BNR legată de acest fenomen, tot mi se pare că Isărescu a epuizat un încărcător de Kalaşnikov când, de fapt, intenţia fusese să tragă doar un foc de avertisment.
