De ce şi-a mutat România tehnica grea la Gurile Dunării…
de Moise Guran
Toată lumea bănuieşte că acalmia din Ucraina este, de fapt, doar o pauză, şi că foarte curând războiul va reizbucni. Nu neapărat însă în regiunile din estul Ucrainei, sau, mai bine spus, nu numai acolo. Am observat că unii analişti dau ca mai probabilă destabilizarea regiunii Odessa, aflată în apropierea gurilor Dunării, la graniţa cu România, urmată de un desant marin mai mult sau mai puţin voalat al omuletilor verzi ai lui Putin.
Sensurile deschiderii unui nou front ar fi multiple… slăbeşte în primul rând presiunea pe partea de est, căci ucrainienii vor fi nevoiţi să se replieze, apoi trupele din Transnistria, deloc de neglijat, pot face în mod facil joncţiunea cu Odessa, căci până la Tiraspol sunt doar vreo sută de kilometri, dar, mai important decât toate, atât Moldova, cât şi România, ţară membră NATO, vor fi puse într-o situaţie extrem de dificilă, din care n-ar lipsi provocările.
Nu ştiu câtă lume cunoaşte faptul că Republica Moldova nu mai are de facto armată, în timp ce, dincolo de Nistru, ruşii încă au 8000 de soldaţi profesionişti şi aproximativ 100 de tancuri şi blindate. Pentru comparaţie, la uriaşele aplicaţii militare ce se desfăşoară în poligonul Smârdan de la Galaţi, Armata Română a deplasat acum 400 de tancuri şi blindate.
Desigur, nu poate fi o întâmplare faptul că exerciţiul militar a avut loc în imediata vecinătate a regiunii Odessa, chiar dacă, în acelaşi timp, la Giurgiu s-a tras cu rachetele antiaeriene, iar la Câmpia Turzii şi la Constanţa s-au făcut exerciţii cu avioanele de vânătoare.
Tehnica grea de luptă trebuia adusă în vecinătatea zonei Odessa, iar exerciţiul militar a fost doar modalitatea de a face asta fără a da un mesaj belicos ruşilor. Iarăşi, nu poate fi o întâmplare faptul că la exerciţii a participat, alături de americani şi englezi, şi un detaşament de militari din Republica Moldova.
De fapt, Moldova îşi pune acum din nou problema înarmării, după ce, de două decenii şi-a decimat armata doar pentru a-i convinge pe ruşi că e neutră şi că nu va putea ameninţa nici măcar Transnistria.
Şi de aici încep problemele… căci România va trebui să decidă dacă pune sau nu umărul la înarmarea Moldovei şi la pregătirea ei de apărare, în vederea unei eventuale repetări a scenariului din Crimeea.
Bineînţeles, un astfel de gest din partea României ar fi considerat provocator de către Rusia, dar, să ne înţelegem, pentru Rusia constituie o obrăznicie ori de câte ori nu poate ameninţa în mod eficient o altă ţară din zonă. Şi, de fapt, cel mai teamă îmi este de situaţia inevitabilă în care Rusia va dori să testeze Alianţa Nord Atlantică, implicând cumva în conflict o ţară membră NATO.
