Trei pași înainte, doi pași înapoi… de aia la noi veșnicia durează mai mult

de Moise Guran

11106474_10200587487725569_543745317_n

Ca om de la ţară, vă spun că sintagma – Veşnicia s-a născut la sat, este uşor inexactă. Veşnicia s-a născut, de fapt, la ţară. La noi în ţară, în România!

Rezistenţa la schimbare a întregii societăţi româneşti este mare şi, de aceea, avem de multe ori impresia că noi, românii, am inventat veşnicia. Asta pentru că rareori, la noi, în codrii verzi de brazi, se schimbă ceva… nici măcar hoţia de codru…

Vedeţi, de când cu spectaculoasele condamnări în dosare de corupţie, nu numai politicienilor le-a venit greu să înţeleagă ce se întâmplă, dar chiar si nouă, cetăţenilor, parcă ni s-a părut neverosimil că se întâmplă. Toate se desfăşoară după un plan, este evident asta acum, un plan care nu avea cum să înceapă ieri. Ani de zile înainte să reuşească să aducă în faţa instanţelor corupţi, DNA-ul s-a ocupat, în mod prioritar, de magistraţi. Şi asta pentru că, evident, nu se putea lupta împotriva marii corupţii politice având magistraţi corupţi. Acum, planul este evident, dar atunci nu era, la fel cum nici azi nu prea înţelegem de ce ajung în faţa instanţelor dosare vechi şi de şapte ani. Poate că instanţele nu erau pregătite atunci pentru astfel de dosare. Azi instanțele sunt dar nu și politicienii. Și, să mă iertați nici publicul nu este. Uitați-vă la Iohannis… i-a trebuit o săptămână ca să reacționeze după votul pentru Șova, din Senat iar reacția a fost extrem de slabă. Zice chestii gen Poptămaș! a exclamat ieri o colegă în timp ce ascultam cu toții discursul prezidențial. De Ponta ce să mai vorbim…

Acum, a intervenit problema asta cu Fiscul … Văd că parlamentarii l-au chemat pe şeful ANAF să dea explicaţii în legătură cu controalele desfăşurate la micii comercianţi. În același timp, răspunzând unei întrebări, Iohannis a dat un mesaj scăldat, iar Ponta, ei bine Ponta a anulat imediat cam tot efectul controalelor dure din ultima perioadă. Și asta printr-un mesaj neclar în privința viitoarelor proceduri.

Ok. Gata! Rămâne ca până acum! S-a rezolvat. Acum haideți să vă dăm filmul înapoi și să pricepem cu toții care e treaba asta cu Fiscul. Poate credeți că bătălia e simplă.

În urmă cu vreo doi ani, atunci când Garda Financiară s-a restructurat în Direcţia Antifraudă, au circulat zvonuri intense, potrivit cărora Fiscul a fost infiltrat cu oamenii serviciilor secrete, trimişi cu scopul clar să identifice şi să cureţe de corupţie organele de control financiar. Aha! Păi și credeți că asta se putea face cu Chițoiu șef? Sau cu Gelu Diaconu? Tot elementul politic a fost cel care a stricat Garda Financiară pe vremuri… dar nu trebuie să vă imaginați că toți comisarii fostei Gărzi erau corupți. Dar, desigur, o parte a lor, aduna bani pentru partidul de la guvernare. Scopul restructurării era cu totul altul decât curățarea Gărzii. De fapt USL-ul dorea să își pună oamenii. Atâta doar că n-a mai fost atât de simplu. Și dacă pe funcțiile politice n-aveau cum să împiedice poziționarea clanului Rușanu (asta era aripa financiară a fostului PNL), în structurile de jos o bună parte a vechilor șpăgari chiar a fost eliminată. A contat mult și ofensiva DNA care i-a și eliminat pe Rușanu de la ASF și pe Chițoiu de la Finanțe. Aripa politică ce dorea controlul ANAF a fost mult slăbită astfel și ceea ce numim azi Direcția Antifraudă a început să devină altceva. A început adică să lucreze cu DNA și să se ocupe de marile dosare de evaziune. Controlează SRI Fiscul, la fel cum se spune că ar controla DNA? Nu știu. Habar n-am! E o problemă care mă depășește. Dar sunt sigur că SRI cel puțin verifică Antifrauda, judecând după modul de acțiune al noilor inspectori care au luat locul vechilor comisari. Pur și simplu le este frică să ia șpagă. Sau poate chiar nu vor. Sunt mult mai mulți tineri. Foarte tineri. De teizeci și ceva de ani – patruzeci.

Și dacă anul trecut Antifrauda a luat la rând marii contribuabili, acum fac asta cu micii comercianţi. Nu au resurse și timp să facă controale de fond. S-au răspândit prin toată țara ca să verifice casele de marcat. E minimum ce se poate face. Faza asta cu bătut din uşă în uşă, ca să-ţi dai seama cât e minus în casă şi cam cât a luat, pe grabă, patronul ca să acopere bonurile neemise, categoric nu este ultima. S-a instituit o adevărată teroare printre micii comercianţi, s-au închis 170 de magazine în două săptămâni, dar staţi, că abia urmează lucruri. Și asta se va întâmpla indiferent că vrea Ponta, că plânge lumea pe Facebook, că dă sau nu dă Iohannis mesaje amestecate sau că se leagă Macovei cu lanțuri la administrația fiscală.

În mod logic, acţiunile vor continua cu o campanie îndreptată împotriva celor care plătesc salarii, dar nu le plătesc integral sau nu le plătesc deloc pe cartea de muncă. Ştiu, asta ar fi treaba inspectorilor muncii, dar la câtă infiltrare pe bază de nepotism politic e acolo, zău că ar mai dura nişte ani de zile până când s-ar face curăţenie, ca să avem în România şi salarii plătite legal.

Aşa că, stimaţi patroni, să nu spuneţi din nou că aţi fost luaţi prin surprindere… Şi, dacă TVA-ul încă nu a scăzut şi nici nu este clar în acest moment dacă Parlamentul va decide scăderea lui, în privinţa taxării muncii, de bine, de rău, tot am avut o reducere a CAS-ului.

E un plan, da, desigur că e un plan. Nu putem fi siguri că va avea şi succes. Dar ştiţi ce, sunt mult mai mulţi cei care se bucură în tăcere de ceea ce se întâmplă, decât cei care urlă că Fiscul nu ţine cu ţara.

Sistemul legislativ din România rămâne stufos, idiot de multe ori, imposibil de respectat 100%, aşa încât e aproape imposibil să nu greşeşti cumva şi, deci, să nu devii vulnerabil la un control. Așa, și pe ăsta cine vreți să îl schimbe? Păi nu o pot face decât politicienii ăștia anemici, din păcate.

Cam aşa se întâmplă la orice schimbare şi, cum spuneam, la noi rar vedem asta. Haideţi, totuşi, să fim deschişi măcar o dată la nou, ca să vedem cum ar fi şi altfel în România. Iar dacă nu ne place, desigur, va fi mult mai simplu să revenim oricând la România noastră de o ştim, cea în care avem legi, dar nimeni nu le aplică, avem taxe, dar nimeni nu le plăteşte, avem o ţară care creşte, dar nu simt asta decât pereții burdușiți cu tablouri și lingouri.

Da, este ea, România formelor fără fond, în care ne zbatem de la Cuza încoace, de fapt, de când ţara însăşi a apărut pe hartă. Sunt peste 150 de ani de atunci. Nu-i cam mult?