E primul semn de modernitate al BOR… De ce să dăm cu pietre?
de Moise Guran
Acum că părinţii trebuie să semneze pentru a-şi înscrie copiii la ora de religie, în societatea noastră se întâmplă câteva lucruri foarte interesante. Biserica ortodoxă a făcut o campanie chiar profesionistă, prin televiziune şi pe Facebook pentru a-i convinge pe părinţi să-şi dea acordul, iar asta a produs o reacţie de respingere printre o serie de oameni care altfel se declară mari iubitori de cunoaştere, democraţie şi liber arbitru.
Din punctul meu de vedere, este un semn important de modernizare a Bisericii ortodoxe. Confruntată cu o recrudescenţă a ateismului promovat în special prin mediile mai puţin tradiţionale, cum ar fi internetul, dar şi televizorul, aceasta uite, păşeşte în arenă şi înţelege să lupte cu armele adversarului. Este normală, este justificată, este chiar decentă această campanie a Bisericii ortodoxe.
La fel ca şi ceilalţi, Biserica are dreptul să-şi facă acest tip de campanie. Că este vorba despre promovarea orei de religie în şcoli, sau că putea fi vorba despre încurajarea iubirii aproapelui, este fix acelaşi lucru. Biserica are de spus ceva despre asta, a considerat că nu mai este suficientă predica de la slujbele de duminică, avea şi are tot dreptul să vină şi să o spună pe Facebook, pe internet, la radio sau la televizor.
Sincer să vă spun, nu-i înţeleg pe cei care au reacţionat negativ la această campanie. În fond, asta înseamnă democraţia – unul spune ceva, altul spune altceva, în final tu, părintele, eventual împreună cu copilul tău, iei o decizie în cunoştinţă de cauză. Doar liberul arbitru este la fel de valoros, indiferent că tu crezi că el este un dar de la Dumnezeu, sau că din contră, crezi că specia umană l-a dobândit prin evoluţie, stând toată ziua cu ochii beliţi în calculator.
Până la urmă rezultatul războiului dus până acum în societatea noastră, pentru sau împotriva orei de religie s-a dovedit a fi benefic pentru Biserică, în sine. Eu fac parte dintre cei care au susţinut exact poziţia exprimată de Curtea Constituţională, ba chiar mă mai şi enervez, de câte ori aud fraze grele de genul – Dumnezeu a fost scos din şcoli.
Personal, cred că Dumnezeu poate fi în suflet şi doar acolo, dar, chiar dacă în această campanie, biserica ortodoxă foloseşte şi acest tip melodramatic de mesaj, un mesaj care nici nu este adevărat, ceea ce contează este dezbaterea.
Pornind de la această experienţă, poate că Înaltul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ar putea ajunge la concluzia că democraţia, libertatea de opinie în general, dezbaterea constructivă, pot fi acceptate şi vor avea, în final, un rol benefic, inclusiv pentru instituţia religioasă dominantă a ţării noastre.
PS În mod formal o să-i cer scuze amicului Mîndruţă pentru că i-am folosit imaginea pentru a ilustra ateismul. Formal zic, pentru că sunt convins că va fi încântat de asta. Alternativa ar fi fost, totuşi, Remus Cernea. 🙂
