44.610 afișări

Incredibil, băăi…. puşcăria nu e hotel de cinci stele! Cine ar fi crezut?

de Moise Guran

E un curent aşa… acuma, şi printre politicieni, dar şi pe la televiziuni… să facem, domne’, puşcăriile mai omeneşti, că prea-s fără tapet şi fără foehn, prea e buda turcească şi stau chiar şi patru oameni într-o cameră! Şoc! Şi, totuşi, eu înclin să fiu de acord cu cei care susţin acest curent, că na!, oameni suntem!

Trebuie să mărturisesc faptul că m-am gândit de multe ori că procurorii ar putea folosi şocul celor arestaţi pentru corupţie, la vederea unei celule de penitenciar, pentru a-i determina să fie mai cooperanţi într-o anchetă. Într-adevăr, puşcăria nu este chiar hotel de cinci stele … aşa cum spune şi doamna Elena Udrea, s-ar putea să n-ai un foehn cu care să te usuci pe păr după duş. Este, de asemenea, posibil ca, de exemplu, dacă ai unghiile făcute cu ojă semi-permanentă să nu găseşti, în arest, o lampă specială cu care să îţi scoţi manichiura. E o adevărată dramă, să ştiţi!

Cam nasol… suntem oameni cu toţii, ar fi trebuit să ne gândim şi la astfel de probleme…

Nu am putut să nu remarc, de asemenea, şi faptul că, de exemplu, după arestarea lui Maricel Păcuraru, unul dintre patronii de la Realitatea TV, postul respectiv s-a lansat într-o campanie contradictorie, chiar cu opiniile propriilor jurnalişti. Pe de o parte, aceştia nu-şi pot ascunde satisfacţia atunci când văd încarceraţi oameni pe care îi aştepţi, ca jurnalist, de mulţi ani să ajungă la mititica, iar pe de altă parte, desfăşori o campanie, numită umanitară, în care pui presiune pe direcţia penitenciarelor să îi facă, patronului nostru din celulă, un apartament de cinci stele, că vorba aia, a furat, a ajuns la puşcărie, dar noi tot din banii lui ne luăm salariile…

Trist! Foarte trist! Drama e dublă! Pe de o parte, patronul, şi avem deja mulţi patroni de televiziuni care nu ştiau că puşcăria nu este hotel de cinci stele, iar pe de altă parte, şi jurnalistul… pus în această ontologică dilemă! Pfuai! Ce a fost mai întâi? Omul? Patronul? Sau infractorul? Deci cum faci să râzi, la tv, de Udrea şi să nu se supere nici patronul tău încarcerat?

Acum, sigur, mă gândesc şi eu, ca oricare alt cetăţean obişnuit, la aceste drame… Dar ştiţi ce, ele mă apucă mai mult în timpul liber… În restul timpului, la fel ca noi toţi, mă gândesc că n-avem drumuri, că economia nu prea merge, că 3000 de şcoli de la ţară au wc-ul în curte, budă turcească, la fel ca la penitenciar, doar că fără apă curentă… Mă gândesc că 80% din populaţia oraşelor noastre locuieşte în blocuri vechi, comuniste, adevărate cutii de chibrituri, dar bune şi alea că, na!, astea noi moderne sunt prea scumpe la 1000 de euro metrul pătrat.

Şi totuşi, arestaţii şi condamnaţii patriei au dreptate! Ar trebui să investim, inclusiv în pușcării, pentru că, iată!, ne sunt atât de necesare, iar, dacă faci un calcul rece, pur economic, construirea unei pușcării aduce cam aceeași valoare adăugată la PIB-ul ţării ca și construirea unui bloc obișnuit de locuinţe.

Deci, rezumând, ca cetăţean şi contribuabil, cred că sunt de acord să punem tapet în celule, ba chiar să le facem un fel de garsoniere individuale, hai nu de cinci, dar mai de patru stele, aşa. Doar să aveţi răbdare, stimaţi condamnaţi şi arestaţi…. că, na!, trebuie să admiteţi şi voi, trebuie întâi autostrăzi, şcoli, blocuri pentru oamenii care plătesc pentru ele, şi când le-om termina pe toate astea, dar pe toate, toate ştiţi, când om avea şi noi o ţară de cinci stele, atunci chiar şi penitenciarele vor fi de cinci stele.

Ce păcat că nu v-aţi gândit şi voi la asta pe vremea când aveaţi puterea şi aţi folosit-o, nu ca să ridicaţi ţara (şi odată cu ea şi puşcăriile), ci ca să-i furaţi banii şi să ajungeţi în insalubrele astea de penitenciare!