Comarnic-Braşov, o fantomă ce refuză să moară

blog

de Moise Guran

Comarnic-Braşov este o autostradă nenăscută, care ne bântuie de mai bine de zece ani, dar care se încăpăţânează să nu moară. Eu unul nu o mai vreau.

Încă din momentul în care Ioan Rus a anunţat că Autostrada Comarnic-Braşov va costa 8 miliarde de euro, era clar faptul că actualul ministru al Transporturilor nu are cum şi nici nu are de ce să vrea să facă acest proiect. Nu la asemenea costuri. Bănuiam, cu toţii, că va veni ziua în care va anunţa, pur şi simplu, renunţarea… Această zi ar fi trebuit să fie duminică, dar ministrul Transporturilor a preferat să mai amâne o decizie certă, din raţiuni lesne de înţeles… Premierul Victor Ponta a promis cândva că se retrage din viaţa politică şi că nu va mai candida niciunde, dacă nu termină, până în 2016, această autostradă.

Ei bine, n-aş da atâţia bani pe cariera lui Ponta…

Autostrada poate fi făcută cu bani de la buget, la costuri mult mai mici, cam un miliard de euro, sau ar putea fi înlocuită cu câteva centuri ocolitoare ale staţiunilor de pe Valea Prahovei, cu numai jumătate de miliard de euro. Soluţii se găsesc, chiar dacă alte soluţii decât aiurelile negociate de Şova în ultimii doi ani, aiureli care ar urma să fie plătite şi de noi, şi de copiii, dar şi de nepoţii noştri.

Problema, însă, cu o autostradă, sau chiar cu un proiect făcut de la buget, este că în momentul în care statul angajează suma, aceasta intră integral pe deficit, în anul respectiv. Altfel spus, statul român trebuie să aleagă un an prost, în care investiţiile nu merg, din cine ştie ce raţiuni.

Dar, hai să fim serioşi… aşa a fost 2014 şi, la cum merg lucrurile, probabil la fel va fi şi 2015. O simulare, încă neoficială, arată că anul trecut cheltuielile statului ar fi fost acoperite şi de un TVA-ul de 18%, şi asta din simplul motiv că nu s-au făcut investiţii.

E o spaimă de DNA prin instituţiile publice, încât nu mai vrea nimeni să facă achiziţii că, na!, ce să vezi, nimeni nu ştie cum se fac astea fără şpăgi, iar cu şpăgi le este frică să mai facă.

Păi dacă lucrurile stau aşa, dacă statul nu e în stare să facă investiţii, ar putea cel puţin să scadă impozitele şi să lase în sarcina mediului privat treaba cu investiţiile în economie. Culmea unui guvern socialist ar fi, desigur, să facă un stat minimal, dar în privinţa vredniciei guvernul ţării noastre e oricum minimal, nu?