Lacrimi şi imunitate… Propun să o scoatem de tot… Atâta suferinţă!
de Moise Guran
L-aţi auzit pe Varujan? L-aţi văzut cu ochii în lacrimi, îmbrăţişat de colegii care ar fi trebuit să-i ridice imunitatea? Poza e de la B1, dar ascultaţi-i puţin bla-bla-ul patetic de la tribuna Senatului.
Circul pe care senatorul Varujan Vosganian l-a făcut în Senat, pentru a-i convinge pe colegii săi să nu-i ridice imunitatea, este absolut jenant. Dincolo de lacrimi, de acatiste, de tămâie, de mir şi, evident, de penibilul situaţiei, întâmplarea face că eu chiar cred sincer că domnul Varujan Vosganian a picat ca musca în lapte, într-o afacere mult mai mare, o afacere prin care noi toţi, ca nevinovaţii, i-am subvenţionat gazele cumpărate de la statul român miliardarului Ioan Niculae. Ştiam de atunci, din vremea în care Vosganian era ministrul Economiei, ceea ce ne confirmă, acum, tuturor imaginile din Senat – senatorul nostru o fi poet, dar nu are nicio urmă de coloană vertebrală. Venit după discursul bărbătesc sfidător al Elenei Udrea, Varujan face regnul masculin de râs. O fi nevinovat, sau poate doar vinovat că a închis ochii, ceea ce, ca ministru, nu e puţin lucru.
Din păcate, însă, pentru domnul Varujan Vosganian, nu sunt eu cel chemat să-i judece vinovăţia sau nevinovăţia în actele şi faptele pe care le-a întreprins. Eu pot avea o părere, la fel ca dumneavoastră, toţi ceilalţi şi, atenţie!, la fel ca senatorii, colegii săi, cei care au decis să îi păstreze imunitatea. Sunt la fel de habarnişti ca noi toţi, în materie de vinovăţie, dar pentru asta există Justiţie. Pentru asta există judecători, specialişti integri, care se pronunţă asupra vinovăţiei oamenilor, indiferent că sunt simplii cetăţeni, ca mine şi ca tine, sau dacă sunt miniştri, parlamentari sau oameni mari, precum domnul Varujan Vosganian. Ridicarea imunităţii nu ducea neapărat la arestarea domnului Vosganian, nici la condamnarea acestuia la puşcărie, îl ducea doar în faţa unui judecător, adică a unui specialist integru.
Şi atunci, iertaţi-mă dacă nu înţeleg, dacă nu accept şi dacă mă revoltă, înainte de a mă face să râd, un parlamentar care miorlăie în faţa colegilor săi şi care face paradă de evlavie, pentru ca aceştia să nu-l trimită în faţa unui judecător, aşa cum s-ar fi întâmplat cu oricare dintre noi, dacă am fi fost suspectaţi de fapte penale.
Am scris, am vorbit, am dezbătut, am comentat de nu mai am ce să mai spun în legătură cu aceste situaţii. N-a trecut decât o lună de când credeam că ne-am lămurit în legătură cu imunităţile parlamentarilor. Aceşti oameni, din păcate, sunt incurabili.
Eu unul sunt gata să susţin, în calitatea mea de cetăţean şi de jurnalist, şi îi cer preşedintelui Klaus Iohannis să facă imediat o iniţiativă de modificare a Constituţiei, în sensul desfiinţării totale a imunităţii parlamentarilor şi miniştrilor.
Nu se mai poate aşa. Nu le mai putem lăsa parlamentarilor puterea de a se ridica deasupra legii. Exact ea, Constituţia, prevede că toţi ar trebui să fim egali.
