De ce se transformase reformatorul-şef al SRI într-un fel de borg?
de Moise Guran
Demisia şefului SRI a picat cu totul şi cu totul neaşteptat, după ce domnul George Maior lăsase de înţeles, foarte clar, faptul că preşedintele Klaus Iohannis i-ar fi prelungit, cumva implicit, mandatul, în sensul că nu i-a cerut demisia. Totuşi, e clar acum că, ulterior confirmării, numai Klaus Johannis putea să îl determine pe Maior să demisioneze. Pare complicat!
Nu ştim exact dacă demisia lui George Maior a avut, sau nu, vreo legătură cu bătălia pe care acesta a deschis-o, mult prea virulent, împotriva Curţii Constituţionale. Aprobarea unei legi care să permită serviciilor secrete spionarea cetăţenilor, fără mandatul unui judecător, este acum la treia încercare, la fel de nereuşită.
Diferenţa, dintre acum şi celelalte încercări făcute, o constituie tocmai ieşirile fără nicio justificare, fără nicio scuză, din punct de vedere democratic, pe care şeful SRI le-a făcut la adresa Curţii Constituţionale. Şi mai e o diferenţă… gradul ridicat de alertă teroristă pe care îl au ţărilor europene acum şi pe care nu-l aveau astă-vară.
Pentru aceia dintre dumneavostră care nu ştiu cum funcţionează un serviciu secret, aş vrea să precizez faptul că acesta nu este, în niciun caz, condus operativ de către politicianul desemnat democratic, de fapt, să-l supravegheze. Toate serviciile secrete – şi de la noi, şi de aiurea – sunt conduse de specialişti în materie de spionaj. De regulă, adevăratul şef al Serviciului Secret este adjunctul. În cazul SRI, generalul Coldea. În altă ordine de idei, George Maior nici nu cred că a avut vreodată acces la date operative ce implică activitatea de spionaj sau contraspionaj, ci doar la date privind efecte ale acestora şi, bineînţeles, la cadrul administrativ şi legislativ în care SRI-ul îşi desfăşoară activitatea.
Judecând profilul omului, dar şi discreţia cu care şi-a exercitat funcţia în cei opt ani în care a condus SRI, îmi vine să cred că presiunea sa pe Curtea Constituţională, din ultimele zile, a fost făcută ca urmare a unei alte presiuni pe care el însuşi avut-o din partea altcuiva. Iar în contextul tensionat extern, cred că Maior a avut o presiune externă, iar nu una internă. De aia spun că se transformase într-un borg… nu era tipul de comportament cu care ne-a obişnuit în cei opt ani în care a condus SRI.
Probabil, Maior îşi va justifica demisia prin faptul că nu îşi poate asuma responsabilitatea de apărare a ţării fără Legea Big Brother. Ştim, însă, de la generalul Ion Ştefănuţ, fostul şef al Diviziei Antiteroriste din SRI, prezent la interviurile EuropaFM, că SRI-ul se descurcă bine şi fără legea respectivă. A fost acolo un conflict între SRI şi directorul său, în caz că nu v-aţi prins.
Restul, demisia de azi adică, e abilitatea politică a actualului preşedinte… Altfel spus, nu cred că dl Klaus Iohannis, sau vreun alt politician român, i-au spus lui George Maior – ceartă-te cu Curtea Constituţională. În acelaşi timp, însă, nici nu cred că i-au interzis asta sau că l-au sfătuit să nu o facă.
Mai degrabă, l-au lăsat să-şi frângă gâtul singur în faţa opiniei publice, iar apoi i-au cerut, elegant, demisia.
Plecarea lui George Maior din fruntea SRI seamănă, cumva, cu plecarea lui Crin Antonescu din fruntea PNL, dacă înţelegeţi ce am vrut să spun.
P.S. Reformarea SRI nu a început cu Maior. Ea s-a produs treptat, la nivel de ofiţeri, încă din anii ’90. Totuşi, meritul politicianului Maior, ajuns şef la SRI, nu trebuie diminuat nici chiar de ultimele sale acţiuni. George Maior a fost cu totul altceva decât predecesorul său, Radu Timofte.
