639 afișări

Este obligatoriu să pui ştampila numai în cabină, sau poţi vota şi în afara ei?

Moise Guran

Această întrebare s-a născut în duminica alegerilor (16 noiembrie, turul II) când, pe facebook, a început să circule un îndemn pentru Diaspora de a nu mai pierde timpul cu mers în cabină pentru ştampilat, în ideea de a apuca mai mulţi oameni să voteze. Am combătut această idee pe facebook, de teamă că cineva ar putea cere anularea votului în secţiile respective, deoarece Legea pentru alegerea preşdintelui proclamă chiar la primul articol că:

(2) Preşedintele României se alege prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile prezentei legi.

Din punctul meu de vedere, caracterul secret al votului este o condiţie de validitate, fiind enumerat restrictiv alături de celelalte condiţii de validitate, legiuitorul asigurându-se astfel că oricine pretinde că votează liber nu o face, de fapt, controlat de persoanele prezente în secţia de votare. Pe de altă parte, mai multe alte articole interzic propaganda electorală în interiorul secţiei, iar votul la vedere poate fi considerat un îndemn în acest sens. Aşa că, la solicitarea mai multor prieteni aflaţi la coadă la votare, mi-am şi spus opinia pe facebook.

vot la vedere

La câteva zile după alegeri, am primit un telefon şi un email de la doamna Diana Botău, lector universitar şi doctor în drept la UBB, care (am înţeles ulterior) a şi generat pe facebook curentul ce îndemna la votare rapidă, la vedere, în secţiile din străinătate unde era coadă.

Deşi rămân la părerea că votarea la vedere ar fi putut cauza anularea alegerilor în secţiile respective, regret opinia cam abruptă din ziua votării şi expun mai jos argumentele (foarte interesante) ale doamnei profesor.

Dânsa nu mi-a cerut un drept la replică, dar i-l acord de dragul dezbaterii.

Dragă Moise Guran,

a109Mă autodenunţ: „Tâmpenia aia cu votul la vedere”, care a devenit virală pe internet, a plecat de la mine. Mă numesc Diana Botău şi predau Drept Internaţional Public la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”. Sunt lector universitar din anul 2011 şi doctor în drept din 2007. 

PE SCURT:

Caracterul secret al votului este un element de recuzită al cadrului în care se desfașoară votul şi ţine de „regulile” jocului – fără recompense, fără pedepse, fără intimidări, fără liste negre.

Totuşi, acest criteriu de validitate a votului vizează o obligaţie a statului, iar nu a alegătorului. Raţiunea normei este tocmai aceea de a garanta libertatea de exprimare a votului, în afara oricăror presiuni sau repercusiuni. Prin urmare, statul are obligaţia să pună la dispoziţia alegătorilor posibilitatea de a-şi exercita votul secret. Fiind vorba despre o normă în favoarea alegătorului, el poate renunţa la acest element al dreptului la vot şi poate alege să voteze în afara cabinei (dar, fireşte, în interiorul secţiei de votare). Această opţiune nu afectează deloc validitatea votului, atâta timp cât alegătorul a avut posibilitatea să voteze în secret, dar a ales să nu o facă; adică, a renunţat în mod voluntar la beneficiul sau la protecţia caracterului secret al votului. Nu se poate anula scrutinul pe motiv că alegătorii au optat pentru un vot deschis. Dar se poate pretinde această sancţiune dacă sunt opriţi să voteze în secret, dacă statul nu le creează condiţii în acest sens.

Dacă norma constituţională ar fi interpretată rigid, ar însemna că şi caracterul universal al votului, consacrat constituţional prin acelaşi text nomativ, este o condiţie de validitate a scrutinului. Or, îndeplinirea acestei condiţii de validitate ar presupune o participare unanimă la scrutin, a tuturor persoanelor care au drept de vot. Ceea ce nu s-ar putea întampla niciodată.

Este limpede, cred, că esenţiale sunt mecanismele procedurale ale democraţiei: să am posibilitatea să votez – chiar dacă aleg să nu merg la urne; să am posibilitatea să votez în cabină – chiar dacă prefer să ştampilez buletinul în afara ei; să am dreptul să nu spun nimănui ce am votat şi să nu se divulge votul meu – dar să pot alege să îmi fac publică opţiunea electorală etc.

Ar mai fi multe de spus şi mai sunt multe alte exemple similare de logică normativă. Dar nu este nici locul, nici timpul să povestim despre ele.

În orice caz, indiferent dacă am reuşit sau nu să vă conving cu această analiză succintă, sunt sigură că veţi încerca să aflaţi şi de la alţi specialişti, mai înţelepţi sau mai pregătiţi, care este cheia juridică, în general, şi constituţională, în special, în care trebuie analizat votul secret, exprimat la vedere. Dacă greşesc, credeţi ce spun ei. Dar dacă am dreptate, este şi datoria dvs. să invitaţi la o interpretare a acestei normei juridice, care nu se opreşte la cuvinte, la teoria goală, ci provoacă o realitate vie.