De ce profesorii cred în poveşti mai mult decât elevii lor?

de Moise Guran

Sindicatele din învăţământ au un talent special în a-şi lua ţepe de la politicieni. Este uimitor pentru această categorie a dascălilor, intelectuali prin excelenţă, cât de mult, cât de des şi, mai ales, cât de uşor se încred în poveştile de campanie electorală. Ele devin deja aberante, nu mai jignesc inteligenţa profesorilor, jignesc inteligenţa copiilor, căci ar fi greu de acceptat la difuzare şi pe Disney Channel, acolo unde, se ştie Mickey e super erou şi face tot ce vrea el.

Hotnews a dezvăluit un document semnat de cabinetul Ponta cu sindicatele din învăţământ, în care dascălii primesc promisiunea unor creşteri de două ori pe an a salariilor, începând din 2015 şi până la finalul anului 2017. În această perioadă de timp, salariile profesorilor ar urma să crească cu 35%. Tot cu atât ar urma să crească şi salariile personalului nedidactic, dar, în acest caz, nu există un calendar atât de strict.

De asemenea, guvernul se mai angajează să plătească, în prima jumătate a anului, sumele câştigate de profesori în instanţe, se mai angajează să le plătească profesorilor, anual, câte 100 de euro cheltuieli pentru cărţi şi, mai important, guvernul le dă profesorilor dreptul să se pensioneze anticipat, dar să primească pensia întreagă.

Am doar câteva observaţii de făcut în legătură cu acest acord – profesorii merită mai mulţi bani, dar îi merită de atât de mult timp, încât asta pare că uneori le întunecă gândirea. Procentul de 35% este similar celui aprobat în Parlament şi devenit lege în 2008, în campanie electorală, doar pentru a fi anulat în 2009, după alegeri.

Aceasta este şi raţiunea pentru care legea a interzis creşterea salariilor în anii electorali, pentru a opri tendinţa guvernelor de a face excese, dar şi pentru a frâna tentaţia bugetarilor de a lua ţepe. Acordul se referă la 2015, ceea ce ne aduce în mod inevitabil la întunecarea gândirii de care vă spuneam mai devremme.

A doua observaţie este legată de supralicitarea cu pensia anticipată. Nu ne-a ajuns faptul că un deceniu guvernele, mai ales de stânga, au umflat numărul pensionarilor, permiţându-le ieşirea timpurie din activitate, nu ne ajunge nici faptul că deficitul fondului de pensii e de trei miliarde de euro pe an şi că nu mai avem din ce să-l plătim, acum guvernul Ponta vine şi acordă pensionarea anticipată, dar cu pensia integrală. Că de pensionat anticipat puteau oricum, de la Iliescu, aşa că Ponta n-a ştiut cum să mai ridice altfel miza.

Ştiţi, însă, de ce mă tem? Că următorul candidat la preşedinţie le va promite profesorilor că ne vom putea pensiona cu toţii şi fără a mai munci deloc, dar bineînţeles, cu pensia întreagă.

Rezolvăm astfel şi şomajul în rândul tinerilor care, de ce să mai fie şomeri, dacă pot să se pensioneze direct, imediat ce termină facultatea.