Ceva tot alegi: ori eşti pop-corn, ori mămăligă…

mamaliga-popcorn-blog

de Moise Guran

O ştiţi pe aia cu candidatul care, în turul întâi, stă la televizor şi mănâncă pop-corn? Sau Ponta-Corn. A fost multă aroganţă în declaraţia respectivă, o aroganţă bazată pe minciunelele sondajelor de opinie.

Dar ştiţi care e diferenţa dintre pop-corn şi mămăligă, că doar amândouă se fac din porumb, nu?

Mâine-poimâine se încheie campania electorală şi n-am avut şi noi prilejul să-i vedem pe candidaţii la preşedinţie într-o dezbatere. Să-i fi auzit pe vorbăreţul Ponta şi pe tăcutul Johannis, cum se ascultă unul pe celălalt, sau să le fi văzut pe doamnele Udrea şi Macovei împreună, ca să ne dăm seama care-i mai bună şi care-i mai competentă… Nimic, toată campania s-a desfăşurat anul acesta pe bază de zâmbete tâmpe din afişe, plus două-trei interviuri aranjate, fiecare numai la televiziunea prietenă.

S-au străduit cei de la Institutul de Politici Publice să-i aducă măcar pe principalii candidaţi la o masă. Ponta a zis pas. Apoi, ca să nu spună nimeni că fuge de contracandidaţi a zis dom’le vin, dar numai dacă vin toţi 14 candidaţi.

Bineînţeles că un iepure de fugă, precum Tăriceanu, un Diaconescu, un Kelemen sau un Vadim, n-au nicio treabă reală cu această cursă prezidenţială. Şi, bineînţeles că Ponta ştia asta atunci când a pus condiţia participării tuturor celor 14, ca să renunţe şi el la pop-corn şi să se mişte din faţa televizorului. Aşa că nu s-a mai făcut nicio dezbatere.

Ceea ce nu înţeleg, este de ce nimeni n-a mers totuşi mai departe, organizând o întâlnire chiar şi fără Ponta. N-aţi fi vrut să îi vedeţi împreună, într-o dezbatere în contradictoriu, măcar pe Johannis, Udrea şi Macovei? Sau, cel puţin, pe Johannis şi Macovei? De ce nu s-a mai făcut nici măcar aşa ceva? De ce au intrat toţi candidaţii în capcana lui Ponta, care s-a autodeclarat atât de câştigătorul primului tur, încât nici n-a mai catadicsit să încerce să demonstreze cuiva că ar şi merita peste 40% din voturi cât îi dau sondajele de opinie.

Haideţi să vă spun ceva despre sondajele astea. Nu comentăm ale cui sunt dar … sondajele se fac, acum, prin telefon. Numerele de telefon le alege un calculator, DAR – dacă vrei să ai o bună acoperire a tuturor regiunilor ţării, trebuie să le faci pe telefoanele fixe. Din păcate, mai puţin de 10% din populaţia ţării mai este abonată la telefonia fixă diferenţiată cu un cod diferit, în funcţie de judeţ.

Până şi părinţii mei pensionari au renunţat la telefonul fix, aşa că vă întreb… câţi oameni ştiţi, fiecare dintre dumneavoastră, utilizatori de telefonie fixă? Şi cum arată ei? Sunt tineri, bătrâni? Bogaţi? Săraci? Orăşeni? Săteni? Deci, cât de relevant este sondajul? Să presupunem că în metoda asta s-au introdus şi telefoanele mobile… Acum toată lumea are mobil … Atâta doar că acolo nu ştii pe unde este respondentul… deci, nici măcar nu poţi spune cu siguranţă că, din 1000 de intervievaţi, nu erau jumătate din Teleorman

Aşa că singura utilitate a sondajelor a rămas aceea de a fi difuzate la televizor, de a manipula opinia publică, de a te convinge pe tine, cititorule, că n-are rost să vii la vot, fie pentru că favoritul tău va câştiga şi fără tine, fie pentru că favoritul tău nu are, oricum, nicio şansă şi, deci, de ce te-ai mai deranja?

Iar eu sunt de acord cu tine… E decizia ta, până la urmă, ce faci. Nu te obligă nimeni, nici să dai un vot idealist, doar ca să simţi că ţi-ai spus şi tu opţiunea (indiferent că a contat sau nu), la fel cum nu te obligă nimeni nici să nu stai în faţa televizorului cu o pungă de pop-corn, făcându-ţi iluzia că, astfel, te-ai ajuns şi trăieşti ca un american.

În fond, diferenţa dintre tine şi un american adevărat (care chiar merge la vot) este fix aceeaşi ca cea dintre pop-corn şi mămăligă – unul a explodat, pe celălalt l-au fiert până s-a muiat.