O retragere glorioasă e mai bună decât o înfrângere cu beneficii
de Moise Guran
Trebuie că doamna Elena Udrea este cam dezamăgită după ultimele evenimente, probabil şi pentru dezvăluirile procurorilor în cazul Microsoft şi traficul de influenţă făcut de fostul său soţ, dar şi pentru că preşedintele Traian Băsescu, cel mai important susţinător al său, a declarat cu subiect şi predicat faptul că nu crede în şansele acesteia la preşedinţie. (Nu e ca şi cum nu v-aş fi avertizat din august)
Băsescu a mărturisit clar că tot ceea ce îl interesează de la candidatura Elenei Udrea este propulsarea partidului în care viitorul fost preşedinte se va înscrie a doua zi după ce va fi revenit la civilie.
Momentul este unul critic şi important, pentru că Elena Udrea este, într-adevăr, mult mai inteligentă decât alte marionete ale actualului preşedinte. De fapt, deşi este soldatul perfect şi singurul în care Traian Băsescu mai are încredere, deprinzând cu timpul arta păpuşeritului de la marele său Maestru, Elena Udrea va sfârşi, în mod inevitabil, prin a-l întrece pe acesta. (Sau, ca să reformulez, sfârşitul politic al lui Traian Băsescu va veni abia atunci când Elena Udrea şi doar ea îi va da lovitura fatală. Dar, sincer, nu prea mă interesează soarta celor doi, căci eu nu cred că vor mai juca un rol important în soarta ţării noastre.)
Desigur acesta este deocamdată un scenariu SF, dar azi el este mai apropiat decât era acum patru ani. Pe atunci lumea îl acuza pe Emil Boc, prim-ministru al ţării noastre că nu este decât o marionetă a lui Traian Băsescu, dar cei care ştiu mai în detaliu funcţionarea guvernului Boc ar putea să povestească, de exemplu, faptul că nici ministrul de Finanţe, nici Emil Boc nu aveau, cu adevărat, ultimul cuvânt în privinţa alocării fondurilor. Îl avea ministrul Dezvoltării de atunci, Elena Udrea. Atenţie, este acelaşi guvern în care Dorin Cocoş, soţul de atunci al doamnei, punea miniştri precum Gabriel Sandu, pentru a-i folosi ca pe unelte, apoi, la licitaţii de sute de milioane de dolari.
Dar să venim într-un prezent care, din nou, pare că nu mai are răbdare. Se scurge contra cronometru către un soi de catastrofă tipic românească, una care sigur nu ne va omorî, dar nici nu exclud posibilitatea să ne arunce câţiva ani, înapoi în timp. Adevărata problemă, acum, este faptul că, deşi Traian Băsescu recunoaşte că lansarea candidatului Elena Udrea n-a avut drept scop decât promovarea partidului (cursa pentru Cotroceni fiind doar o platformă de marketing electoral) deşi, probabil şi Traian Băsescu, şi Elena Udrea sunt suficient de inteligenţi, niciunuia dintre ei nu pare să-i pese de faptul că marele beneficiar al exerciţiului lor de imagine este Victor Ponta.
Premierul a avut pretextul perfect, în această campanie, pentru a nu mai vorbi despre cum a gestionat ţara, ci pentru a-şi canaliza energiile în aţâţarea celor destui care, pur şi simplu, îl urăsc pe Băsescu.
Ponta chiar a ridicat miza, asociindu-i şi pe Macovei, şi pe Iohannis unui Traian Băsescu, uite, implicat în campanie, ba chiar – între cele două tururi de scrutin, este deja previzibil – va smulge şi câteva procente de la electoratul de dreapta, anunţând public numirea lui Călin Popescu Tăriceanu în locul său, premier la Palatul Victoria.
Făcută ţăndări de aventura politică “Udrea la preşedinţie”, Dreapta veritabilă va pierde alegerile, ba chiar va pierde şi Opoziţia, căci, vă mai amintiţi, tot ceea ce doreşte tandemul Udrea-Băsescu este o poziţionare de lider anti-Ponta în următorii doi ani, pentru a putea câştiga alegerile din 2016. (Asta dacă nu cumva Elena Udrea va considera că, până atunci, ea ar putea fi un premier mai bun decât Traian Băsescu, Maestrul ce trebuie, firesc, depăşit.)
Dar acestea sunt detalii. Întrebarea, acum, este dacă acest joc a meritat. Dacă filmul ăsta care îl va face pe Victor Ponta preşedinte, lăsând întreaga putere unei găşti care probabil va scoate dinţii DNA-ului, nu e cumva un preţ cam mare pentru resuscitarea omului politic Traian Băsescu?
Acum, după ce nu mai e niciun dubiu că DNA-ul intră şi în ai lor ca în brânză, vă spun sincer că nu mai înţeleg care este diferenţa între Elena Udrea şi Victor Ponta. Dacă aş fi Elena Udrea, aş profita de reţinerea lui Dorin Cocoş pentru a mă retrage din cursa electorală.
O retragere glorioasă e mai bună decât o înfrângere cu beneficii şi fără scrupule.
