Suntem, într-adevăr, în mijlocul unei crize de securitate. Şi să vedeţi de ce…

harnagea

de Moise Guran

Cătălin Harnagea, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, exact în 1997, admite faptul că Victor Ponta sau oricare alt magistrat ar fi putut fi recrutat ca ofiţer acoperit pentru că, spune Harnagea, aceşti ofiţeri au un statut special. Ei nu sunt propriu-zis ofiţeri. Propriu-zis nu sunt nimic.

Sau, completez eu, sunt ceea ce îi vedem cu toţii că sunt – magistraţi, stomatologi, bancheri sau ziarişti. Da’ ce, sunt voluntari? îl întreabă Filip Standavid pe Harnagea.

Înţeleg, din descrierea frustră a lui Cătălin Harnagea, că un astfel de ofiţer e doar un cetăţean patriot care, din când în când, mai face câte un serviciu patriei, la fel cum eu, din când în când, mai joc câte un ping-pong, fără ca asta să mă facă, de exemplu, jurnalist sportiv acoperit în domeniul economic.

N-a precizat fostul şef al SIE dacă un ofiţer acoperit primeşte şi salariu şi, presupun eu, nici nu primeşte, căci nici eu nu fac bani din ping-pong, deşi mă cred destul de bun când joc, de exemplu, cu nevasta-mea. Habar n-am dacă e adevărat sau nu, dacă o astfel de umbră există sau nu, dar ascultându-l pe Harnagea m-au apucat nervii pentru că:

  1. 1. Cătălin Harnagea pare a indica faptul că indiferent ce scrie în Constituţia României, SIE putea recruta pe oricine deoarece propria lege de funcţionare îi permitea asta. Asta, zic eu nu scuză Serviciul, dar admiţând argumentaţia lui Harnagea că îl scuză, tot nu-l scuză pe magistrat. Constituţia este totuşi Constituţie. Ca orice lege românească, Constituţia este teritorială şi, deci, ea nu se aplică pe teritoriul altei ţări. Dar ce, ofiţerul poate fi ofiţer doar în afara ţării? Şi magistrat înăuntrul ei? Doar dacă n-are cumva mai multe personalităţi. Dar să-l lăsăm, deocamdată, pe ofiţer.
  1. 2. În 1997, România ducea o luptă diplomatică susţinută pentru a intra în NATO. Îmi amintesc că am ieşit şi în stradă ca să îi convingem pe americani că vrem. Dar, pentru a intra în NATO, trebuie mai întâi să faci dovada că eşti o ţară democratică, una în care primul guvern de după scuturarea ţării de kaghebiştii lui Iliescu, îl trimisese pe Harnagea, un civil, să se asigure că un serviciu puternic infiltrat, înainte de ’89 de aceiaşi kaghebişti, lucrează pentru ţară şi pentru democraţie. Harnagea n-a înţeles nici pe dracu’ din jobul său, din probabil cel mai important job pe care l-a avut în această viaţă. Poate şi din această cauză România a intrat mult mai târziu, şi în NATO, şi în UE, decât Cehia, Ungaria şi Polonia.
  1. 3. Infiltrarea unui acoperit în Justiţie este, în esenţă, o acţiune de poliţie politică ce joacă în picioare o valoare democratică înscrisă în Constituţia din 1991 – Independenţa Justiţiei. Diferenţa dintre o ţară democratică şi o pseudodemocraţie nu constă neapărat în ce scrie într-o lege, fie ea şi Constituţie. Sunt multe ţări despotice cu constituţii beton, dar care sunt interpretate cum vrea despotul sau grupul oligarhic din vârful societăţii. Diferenţa constă în respectarea literei şi a spiritului legii sau a Constituţiei.
  1. 4. Faptul că acum, după 17 ani, descoperim că s-ar putea să avem un premier sau un preşedinte creat şi setat de cineştiecinedracu’ ca să ajungă, peste timp, într-o astfel de funcţie, este demonstraţia clară a eşecului total al controlului democratic asupra serviciilor secrete. Riscul major este ca un astfel de personaj să fie controlat de un trecut ce vine din Securitatea Comunistă sau, şi mai grav, de un trecut ce vine din KGB prin Securitatea Comunistă până în zilele senine de azi. În felul ăsta ne compromitem şi viitorul, ne blestemăm, efectiv, şi copiii să trăiască prost, să muncească mult şi să nu înţeleagă de ce ţara lor nu progresează, ci rămâne veşnic într-un soi de zonă crepusculară, şi a democraţiei, şi a economiei, şi a securităţii strategice.
  1. 5. Defecţiunea este majoră, de aici şi criza de securitate reală care n-a izbucnit, însă, odată cu această dezvăluire, ci doar s-a acutizat. Controlul democratic se face prin civilul trimis în fruntea serviciului, dar şi prin controlul parlamentar. Nu ne mai foloseşte la nimic să constatăm, azi, că un Harnagea sau un Meleşcanu au fost pur şi simplu incompetenţi şi, odată cu ei, toţi mamelucii de parlamentari din comisiile de control ale serviciilor secrete.

Ascultaţi mai jos înregistrarea interviului pentru Europa FM de Cătălin Harnagea şi realizat de colegul meu, Filip Standavid.