389 afișări

Planuri pentru duminica asta. Şi pentru Basarabia

Marsul pentru Basarabia

de Moise Guran

Acu’ vreo două zile au venit la mine doi puşti ca să mă întrebe dacă ştiu că duminică e un marş pro Basarabia în Bucureşti. Nu vreau să vin şi eu, m-au întrebat? Dar de ce să facem un astfel de marş acum, le-am zis eu? 

În Republica Moldova sunt alegeri în noiembrie, umblă ruşii cu sacoşa de bani din sat în sat şi cumpără primarii, la bucată, ca să-i scoată pe proeuropeni de la guvernare.

Sunteţi siguri că dacă noi ieşim în stradă la Bucureşti o să-i ajutăm pe moldoveni? i-am întrebat. Nu cumva un astfel de marş le-ar da frisoane acelora dintre alegătorii moldoveni care nu sunt decişi dacă ţara lor ar trebui să meargă spre Uniunea Europeană sau Uniunea Eurasiatică? Nu cumva imaginile cu mii de oameni în stradă la Bucureşti i-ar putea face pe moldoveni să creadă că România vrea să-şi alipească pur şi simplu Moldova?

Nu, mi-au răspuns tinerii (care apropo, erau din România, nu din Moldova). Nici vorbă. Acum, în Republica Moldova există o mare tensiune. Lumea se teme de ceea ce s-a întâmplat în Ucraina şi toţi se aşteaptă ca odată lămurite lucrurile acolo în favoarea Rusiei, să se întâmple ceva similar şi în Republica Moldova. Deşi puţini, găgăuzii autonomi din sudul Republicii au un mare potenţial de destabilizare, iar oraşele republicii Moldova sunt dominate de rusofoni.

Ok, şi ce ar rezolva un marş pro Basarabia la Bucureşti? Păi le-ar întări lor, moldovenilor, încrederea că aici, în România sunt suficienţi oameni cărora le pasă de ei. Ar fi ca şi cum ai avea un frate în dificultate şi i-ai da un telefon ca să îi spui că eşti alături de el.

Dar, măcar sunteţi siguri că acest lucru este adevărat, i-am mai întrebat? Sunteţi siguri că în România sunt suficienţi oameni cărora le pasă de Republica Moldova? Sunteţi siguri că sunt suficienţi români conştienţi de faptul că Basarabia este parte din ţara noastră şi că România a rămas datoare acelei părţi abandonate de două ori în faţa tăvălugului rusesc, iar apoi sovietic şi încă o dată, a treia în 1991, când România lui Iliescu a fost prea laşă ca să răspundă pozitiv valului unionist venit de peste Prut?

Mă uit la puştii din faţa mea şi îmi dau seama că ori nu erau născuţi în 1991, ori erau prea mici ca să îşi amintească acele vremuri.

Nu, nu suntem siguri nici de asta, mi-au răspuns tinerii, dar trebuie să recunoaşteţi că un astfel de marş va avea un efect de reamintire şi asupra românilor care poate au uitat că au această datorie.

Ce să le mai spun? Că sâmbătă mă duc la o nuntă şi că duminică voi fi prea obosit ca să mai mărşăluiesc pe străzile din Bucureşti? Nesiguranţa calmă a acestor tineri m-a dezarmat. Mi-au arătat, apoi, un fel de marş făcut de tinerii moldovei la Chişinău, special ca să ne cheme pe noi românii la un marş de solidaritate, duminica asta, la Bucureşti.

În filmul de mai jos este Corina, o româncă de la Chişinău. Pare de asemenea foarte tânără, nu a trăit sentimentul de frustrare pe care l-au avut părinţii ei acum 25 de ani, când România a respins de facto Moldova. E o altă generaţie care nu înţelege nici răceala de după aceea a moldovenilor faţă de români, nici nepăsarea ignorantă a românilor faţă de moldoveni. Şi dacă aş mai fi avut un dubiu măcar, nu l-aş mai fi avut după ce am văzut filmul .

Aşa că duminică mă duc, n-am cum să nu mă duc.