Despre accize, Constituţie şi mai mult bun simţ

de Moise Guran

Doamna Ioana Petrescu, ministrul Finanţelor, a mărturisit cu dezarmanta-i sinceritate că nu prea are habar pe ce formulă se vor calcula accizele anul viitor.

Problema este spinoasă dintr-o sută de motive şi chiar habarnismul târziu al doamnei ministru e unul dintre ele. Asta pentru că mai sunt doar trei luni până la 1 ianuarie, iar Codul Fiscal are o regulă ce spune că modificările se fac cu şase luni înainte. Dar hai, că pe asta oricum au încălcat-o de un milion de ori până acum şi sunt altele mai grave totuşi.

Problema cu Acciza la Români este că de când s-a inventat, undeva în secolul trecut, ea a reprezentat cea mai sigură şi mai nedreaptă pârghie de spoliere a consumatorului. Lasă faptul că acciza nu o colectează fiscul, ci petroliştii sau producătorii de tutun sau alcool, lasă faptul că, fiind colectată de alţii şi nu de fisc, are cea mai mică evaziune fiscală, cu adevărat grav e faptul că modul ei de calcul s-a tot schimbat, astfel încât ea să crească şi când n-ar mai fi trebuit.

Bunăoară, acum 15 ani, pe când acciza era în lei, deci în moneda naţională a ţării noastre, un ministru de finanţe cu nume de dac şi de român a trecut-o în euro doar pentru că n-a mai găsit altă metodă de calcul ca să o crească. Pe atunci leul se devaloriza tot timpul, iar acciza şi, deci, şi preţul benzinei creşteau doar din diferenţa de curs. La un moment dat, cineva s-a gândit să atace la Curtea Constituţională faptul că acciza e în euro, dar Curtea a spus că nu, nu e neconstituţional că oricum la euro vrem toţi să ajungem.

Apoi acciza a crescut că trebuia să ajungem din urmă ţările UE şi iarăşi statul a încasat din ce în ce mai mult de la noi, fără să dea nimic în schimb. Între timp însă, leul a scăpat de epoca în care se devaloriza permanent, a început chiar să se întărească faţă de euro, aşa că cineva deştept în cap a venit anul trecut şi a zis – dacă scade cursul aplicăm altă metodă de calcul, luăm cel mai mare curs din ultimii doi ani şi îi aplicăm la euro inflaţia la lei.

Aşa ajunsărăm noi românii să plătim în anul de graţie 2014, acciza în euro la un curs care n-a existat niciodată de la Burebista şi până la Victor Ponta – 4,73 de lei pentru un euro. Şi de aici încep problemele… anul ăsta euro a fost atât de stabil, iar leul atât de semeţ, încât poţi să iei ce curs vrei din ultimii doi ani, poţi să-i aplici ce inflaţie vrei dar, pe actualul Cod Fiscal, acciza trebuie să scadă de la 1 ianuarie.

Iar scăderea e atât de serioasă încât doamnei Petrescu îi fuge din bugetul pe anul viitor cam un miliard de lei. Adică fix cât a luat prin creşterea de la 1 aprilie când a motivat-o (sanki) cu bugetul pentru autostrăzi. Degeaba zice premierul Victor Ponta că sigur scade acciza de la 1 ianuarie, dar mai calculăm! Ce să mai calculăm? Dacă nu mai calculăm, ci doar aplicăm legea, aşa boantă cum e ea, benzina ar trebui să se ieftinească cu 50 de bani (5 000 de lei vechi) de la 1 ianuarie.

V-aţi prins acum de ce n-are habar acum doamna ministru cum va recalcula acciza pe anul viitor? Nu m-aş mira să o treacă în yeni japonezi şi să-i aplice inflaţia din Botswana, ca să-i dea cu plus la buget…

Un singur lucru aş mai avea să vă spun, şi dumneavoastră, şi doamnei ministru de Finanţe… Peste noi toţi – miniştri, politicieni şi simpli cetăţeni, peste Codul Fiscal, peste Codul Bunelor Maniere şi al bunului simţ – este o cărţulie intitulată Constituţia României. Iar la articolul 56, cel privind contribuţiile financiare, ea spune că sarcinile fiscale trebuie just aşezate.

Acum, cât de expert trebuie să fii ca să îţi dai seama că modificarea anuală a modului de calcul al unei taxe astfel încât cetăţeanul să plătească de fiecare dată mai mult, nu că n-are cum să fie justă, ci e pur şi simplu strigătoare la cer?