Mai bine furaţi de la buget, decât să nenorociţi ţăranii

blog_apia

de Moise Guran

Mi-a atras atenţia un caz de corupţie de la Botoşani, o găinărie aparentă, judecând după sume, dar o grosolănie în materie de metodă.

La începutul săptămânii, DNA-ul a arestat mai mulţi funcţionari de la Agenţia Locală de Plăţi în Agricultură, alţi funcţionari de pe la câteva primării rurale, dar şi pe primarul unui mic orăşel din judeţ. E genul de ştire care nici nu prea intră pe la jurnalele naţionale, decât în lipsă de alte ştiri, mai importante.

După două zile, am aflat însă, că toţi ăştia pe care vi i-am enumerat acum puseseră la punct o metodă de a fura fonduri europene, în care neamurile unora de pe la APIA, făceau contracte fictive de arendă pe diferite loturi din judeţ, asta doar pentru a lua subvenţia de 130 de euro la hectar. Suma nu e mare, dar înmulţiţi cu o sută de hectare şi o să vedeţi că se strâng 13 000 de euro pe an. Şi tot o găinărie rămâne… problema este însă alta.

În astfel de situaţii, în care chiar oameni din APIA, paznicul pus să păzească fondurile europene, pun la cale mârşăvii cu bani europeni, sună nişte clopoţei pe la Bruxelles. De regulă, se iniţiază o suspendare şi o evaluare la nivel naţional.

Astfel, te poţi trezi că nu mai vin banii, ceea ce nouă ni s-a mai întâmplat, dar pe alte programe, decât astea agricole. De ce este mai important acest moment, decât altele?

Pentru că subvenţia la hectar este, de fapt, o invenţie făcută de Dacian Cioloş, cu dedicaţie evidentă pentru o ţară care nu prea reuşea să absoarbă fonduri europene, cu o populaţie rurală îmbătrânită, incapabilă să facă mai mult decât agricultură de subzistenţă.

Mânăstire-ntr-un picior, ghici despre ce ţară e vorba? Această subvenţie de o sută şi ceva de euro la hectar este, de fapt, o subvenţie socială pentru bătrânii satelor, dar şi gura de aer care i-a ţinut în viaţă pe micii fermieri români, incapabili, de exemplu, să ia pe grâu sau pe porumb mai mult decât au investit în cultivarea pământului. Ţăranul francez face de două ori mai multă producţie, la hectar, decât al nostru, dar, şi al nostru, şi francezul vând la acelaşi preţ, că e piaţă liberă.

În altă ordine de idei, o găinărie din asta grosieră de la Botoşani, sau din altă parte, îl poate omorî pe micul fermier român, îl poate înfometa pe ţăranul cu trei-patru pogoane, poate priva România de peste un miliard de euro bani europeni, ba chiar ne poate pune să dăm, din urmă, cinci miliarde de euro pe care deja i-am luat.

De aia, zic! Stimaţi baroni! Dragi funcţionari! Aveţi grijă ce furaţi! Furaţi din bugetul statului, luaţi din fondurile locale, jecmăniţi-vă între voi, dar lăsaţi naibii fondurile europene căci, o dată, nu sunteţi capabili să îi păcăliţi pe ăia ca pe ai noştri, iar a doua oară, preţul pe care îl plătim cu toţii pentru găinăriile voastre este mult prea mare.