O soluţie simplă pentru marile problemele ale TVR

de Moise Guran

De patru ani de când lucrez în TVR, asist la aceleaşi discuţii interminabile între unii care vor să dea oameni afară şi alţii care cer o taxă mai mare, pe ideea că aşa nu mai trebuie nimeni dat afară. Cam la asta se rezumă toate discuţiile legate de restructurarea TVR, indiferent că ele se poartă la etajele superioare ale Turnului, sau prin curte, între angajaţi.

Ca în orice reformă făcută de statul român, totul pleacă de la tăierea cheltuielilor, urmând să vedem noi după aia ce mai rămâne şi ce mai băgăm pe post. TVR-ul încă mai are un număr de emisiuni care supravieţuiesc miraculos, având în vedere resursele (şi nu, nu mă refer la a mea), făcând şi performanţă… atâta câtă se poate. De acum, e clar pentru toată lumea că taxa tv e prea mică pentru o televiziune publică europeană, dar nici nu o va mări nimeni într-un viitor apropiat, dintr-o raţiune simplă – populaţia nu o vrea şi mulţi nici nu o mai plătesc. În afară de cererile de creştere ale taxei şi/sau de ştergere ale datoriilor, managerii TVR n-au prea avut alte soluţii.

Pe de altă parte, legea TVR este atât de prost făcută, încât ea a distrus şi audienţe, şi publicitate, şi orice altă sursă de finanţare a televiziunii publice. Sigur, e deranjant să-ţi întrerupă filmul sau meciul cu publicitate, dar îngrămădirea publicităţii pe capete de emisiuni le condamnă inevitabil pe acestea să plece din audienţe foarte mici, din cauza pauzelor de aproximativ 10-15 minute dintre ele. Dacă mai pui la socoteală şi promo-urile (necesare), cam un sfert dintr-o oră de emisie, e ceea ce noi numim o uriaşă burtă de audienţă, adică o perioadă în care toată lumea mută pe alt canal şi, de regulă, rămâne acolo.

Şi totuşi, adevărata problemă a TVR tot taxa rămâne, în fapt milioanele de euro care sunt totuşi anual de cheltuit şi care, în mod inevitabil, atrag interesul politrucilor la fel ca la orice achiziţie pe bani publici. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem cu toţii că nu toate lucrurile difuzate de TVR sunt de interes public. Şi atunci, întreb şi eu, aşa… de ce nu se finanţează din taxă decât cele considerate de interes public?

A ieşit mare scandal când s-a închis TVR Cultural… Ok! Poate cultura este de inters naţional şi trebuie finanţată din taxă. Cât? X emisiuni! Poate sportul este de interes naţional, că fără TVR n-aţi mai vedea UEFA Champions League, nici pe Digi, nici pe Dolce… Doar a avut-o ProTV-ul şi nici el n-a prea făcut profit cu ea, chiar dacă audienţele erau mult mai mari.. OK! Sportul trebuie finanţat din taxă. Cât sport? X emisiuni, cutare campionat mondial sau naţional, olimpiada nu ştiu care…

Ce mai e de interes naţional şi nu se poate finanţa altfel? Categoric ştirile! Producţia de ştiri e cea mai scumpă din tv. Acesta este motivul real pentru care televiziunile numite “de ştiri“ sunt, de fapt, interminabile talkshouri. Bun! Să finanţăm X emisiuni de ştiri, o reţea de corespondenţi, hai şi X emisiuni de publicistică. Buun! Un talkshou vrem? Păi e obligatoriu prin lege în perioadele electorale, de exemplu. BUN! Să-l finanţăm şi pe ăla! Să finanţăm Viaţa Satului că nimeni altcineva nu mai e interesat de sate (şi are şi audienţe bune apropo), să stabilim ce mai vrem să finanţăm din taxă şi care altfel nu se poate finanţa şi nici pe la alte tv nu găsim!

Gata? Bun! Tragem linie şi adunăm! O să vedeţi că rezultă o importantă diminuare a cheltuielilor, atât de serioasă, încât TVR-ul ar putea, la modul serios, să îşi achite datoriile la stat şi pe la bănci, ar putea să funcţioneze fără jena de a fi pe locul trei între marii datornici, ba chiar ar rezulta, finanţate din taxă, nişte producţii respectabile, aşa cum îi şade bine unei televiziuni publice să facă.

Bine-bine, o să întrebaţi…. dar, cu restul producţiilor ce facem? Că doar sunt şase canale pe care trebuie să dăm ceva… din taxă… Păi nu, nu trebuie, că nu e taxa noastră. E a oamenilor şi trebuie să le dăm în schimb chestii care chiar sunt de interes naţional.

Ceea ce NU înseamnă că restul producţiilor trebuie să dispară!

Dacă nu sunt de interes naţional (aşa cum nici emisiunea mea nu este), se pot finanţa singure, în parteneriat public-privat. Împarţi costurile şi publicitatea cu postul, acesta îţi pune la dispoziţie uriaşa sa infrastructură care, până una-alta, este o resursă foarte puţin folosită şi care în general se cam degradează cel puţin moral iar, mai departe… dacă vinzi publicitate trăieşti, dacă nu, te duci acasă. Poate nu ştiţi că, după Ordonanţa Voiculescu, veniturile din publicitate ale TVR au scăzut la jumătate, iar încărcarea staţiei este oricum mică.

Deci, ce are TVR de pierdut dacă împarte un spaţiu pe care nu reuşeşte să îl vândă sau pe care îl dă mult prea ieftin?

Sunt convins că ar fi o grămadă de producători independenţi care ar dori să facă acest tip de asociere cu TVR, un parteneriat care limitează foarte mult costurile staţiilor publice (practic doar la funcţionarea infrastructurii), stimulează calitatea programelor (că nu poţi să vinzi publicitate, dacă n-ai audienţă), lăsând, însă, TVR-ului posibilitatea de a alege ce vrea să pună în grile şi la ce oră.

Din ce ştiu eu (sper să nu mă înşel) şi marile lovituri de audienţă pe care TVR le făcea, acum zece ani, cu Surprize-Surprize sau alte şouri marca Valeriu Lazarov, tot parteneriate public-private erau.

Vi se pare complicat? Mie nu mi se pare complicat deloc şi cred că astfel se rezolvă un milion de probleme, inclusiv cele legate de taxă, ştergerea datoriilor (care nu cred că va veni, decât eventual odată cu închiderea TVR), se creează spaţiu bugetar de achiziţii pentru filme noi şi bune, pentru retehnologizare că pică toate pe noi de vechi ce sunt, dar mai important decât toate, se rezolvă problema credibilităţii televiziunii publice şi cea a ataşamentului telespectatorului faţă de TVR.

Cum poţi altfel să aştepţi ataşament de la un public care te urăşte pentru că i-ai băgat în factura de curent o taxă pe care nu o poate evita? Cu ce îl încălzeşte pe omul de acasă, dacă tu îi spui că nu-ţi ajung banii din taxa respectivă? Te face mai simpatic? Restructurarea şi reabilitarea TVR este, până la urmă, o chestiune de prioritizare. 

P.S. Public doar pe blog opinii legate de TVR, pentru că nu cred că ele sunt de un mare interes pentru publicul emisiunilor pe care le fac la radio şi la tv.
P.P.S. În mod evident, sistemul descris de mine mă avantajează. Aşa funcţionez eu, dar să o luăm altfel, dacă nu funcţionam aşa, nu înţelegeam nici eu sistemul…

P.P.P.S. Nu sunt interesat de niciun fel de funcţie administrativă în TVR, în altă structură publică sau privată. Pur şi simplu îmi place prea mult meseria mea. N-am scris această postare pentru a atrage atenţia asupra mea, ci uite mă pronunţ şi eu asupra unei probleme despre care tac de patru ani. Şi nu îmi stă în obicei să tac.