Cum taxezi astfel încât să stimulezi vrednicia

ponta-basescu-blog

de Moise Guran

Interesantă abordarea premierului Victor Ponta, legată de taxa pe stâlp. Problema este că, fiind atât de procupat să îi dea o replică președintelui Traian Băsescu (care a spus că ne trebuie bani pentru Armată) premierul Victor Ponta a ratat ocazia de a face ceva cu adevărat deștept.

Reducerea impozitului pe infrastructură de la 1,5% la 1% din valoarea unui activ e o treabă, virarea banilor la autoritățile locale e o treabă chiar bună, însă aceasta tot rămâne un impozit pe infrastructură într-o țară care nu are așa ceva. Adică rămâne tot prohibitivă.

Ca să producă un efect de stimulare economică, premierul Ponta ar fi trebuit să le dea primarilor și dreptul de a acorda derogare pentru taxa respectivă în anumite condiții. Vă dau exemple, ca să înțelegeți mai bine…

Dacă primarul Municipiului București va considera că nu trebuie să încurajeze rețelele aeriene, care poate îi strică peisajul, aplicarea taxei pentru anumite tipuri de stâlp reprezintă un instrument de stopare a fenomenului. Dacă, însă, primarul comunei Vășcăuți, județul Suceava, consideră că o investiție în silozuri sau în irigații va aduce mai multe locuri de muncă și dezvoltare, el poate face din derogaerea de la aplicarea taxei, un instrument de stimulare a investițiilor.

La fel ca în parcurile industriale. Comuna sa va deveni astfel mai atractivă pentru investiții decât comuna Bălcăuți din același județ, iar dacă primarele e vrednic și preferă să creeze locuri de muncă, în loc să ia bani la primărie, atunci taxa pe stâlp, sau mai exact scutirea ei, îi va scoate primarului în evidență vrednicia.

Cam la fel se poate proceda și cu impozitul agricol care acum e mic și neînsemnat, iar lumea nu înțelege de ce avem pârloage. El ar putea fi mare și periculos, dar cu o derogare legală pentru toți cei care nu își lucrează pământurile.

În acest moment, în România, fiscalitatea este numai un mod de jupuire a celor mai muncitori dintre cetățeni. Avantaj competitiv au doar evazioniștii.

Dacă, de exemplu, conducătorii noștri ar avea în cap stimularea, iar nu jupuirea vredniciei, orice tip de fiscalitate ar deveni (paradoxal in aparenta doar) stimulativă și pentru dezvoltare, și pentru infrastructură, și pentru locuri de muncă.