Mai bine o invazie informală decât un război declarat
de Moise Guran
Mă simt dator să vă dau unele explicații legate de evenimentele din Ucraina, căci desfășurarea lor este, de acum, clară și o bună înțelegere ne va ajuta să pricepem și cum vor afecta aceste evenimente țara noastră.
În Ucraina este în plină desfășurare o invazie în toată regula, o invazie cu mari unități, cu acoperire aeriană și cu tot tacâmul. Este adevărat că Rusia și Ucraina nu și-au declarat oficial război, dar nu este exclus ca asta să se și întâmple în orele sau în zilele următoare; este adevărat că Rusia pretinde că nu are nicio treabă cu faptul că batalioane de tancuri mărșăluiesc prin Donetsk, Lugansk și Mariupol și că unități de artilerie bombardează de pe teritoriul Ucrainei nave ucrainene din apele teritoriale ale Ucrainei.
Invazia rusească este în faza a treia, după un model care nu a fost inventat acum, ci în anii ’50, aplicat la intervenția sovietică din Ungaria din 1956 și soldat cu un masacru, apoi la invazia Cehoslovaciei din 1968, din fericire cu mult mai puține victime, model care a fost perfecționat în 1989 în România, dar în esență lucrurile sunt similare.
Prima fază a acestui plan prevede coruperea politicienilor locali și înlocuirea lor cu unii fideli Moscovei. În România cam la asta s-a și oprit planul. În Ucraina, exact politicienii Moscovei au fost răsturnați și s-a aplicat, deci, faza a doua, cea în care un număr de băieți bine antrenați, sportivii care intraseră în 1989 în România, desfășoară acțiuni paramilitare, lăsând impresia unui război civil. Din fericire, în România nu s-a mai ajuns la această fază, dar în Ucraina ea a început imediat după alipirea Crimeei.
Cum forțele paramilitare erau pe punctul de a fi înfrânte, Moscova a trecut la faza a treia, cea a invaziei, încă nedeclarate, cea în care doar nu se spune că e război. Faza a patra, cea a invaziei pe față, s-a aplicat în Ungaria și în Cehoslovacia, dar atunci planul încă nu era foarte rafinat, iar sovieticii chiar doreau să facă demonstrații de forță.
Faptul că Rusia nu a trecut la invadarea estului Ucrainei, imediat după anexarea Crimeei, ține așadar de un soi de rafinament. Problema este că planul de acum al Rusiei pare a fi acela de a ocupa cel puțin 600 de kilometri din litoralul ucrainean al Mării de Azov și nu prea văd cum s-ar putea face asta fără declanșarea fazei a patra, adică declararea oficială a războiului.
Și, mai ales, nu prea înțeleg cum ar putea funcționa, la iarnă, o conductă de gaze care trece exact pe acolo, mai face apoi 500 de kilometri până la Isaccea, iar de acolo ajunge la București, pe care îl și încălzește, iarna.
