Creşterea economică maschează (încă) lenea unora… Şi o mare lipsă de viziune

pib-1-wall de Moise Guran

O fi creşterea economică de 3,8%, pe primul trimestru din acest an, cea mai mare din Uniunea Europeană, dar tot o frânare reprezintă. Nu e o chestiune de mărimea cifrelor, cât de cicluri de evoluţie şi de orar economic… ca să mă înţelegeţi ce spun, trebuie să ştiţi că Polonezul, a cărui creştere economică anualizată este de 3,5%, deci aproape de a noastră, vine de la o dublare a ritmului, pe când noi, românii suntem cu acest 3,8% sub nivelele de creştere şi din toamna, şi din vara trecută.

pib-2-wall bun

De altfel, când vine vorba de creşterea faţă de trimestrul anterior, România are cel mai mic ritm de creştere din Uniune, un vai de 0,1%, devansând doar trei ţări care au fost pe minus. Şi aici, din nou, nu, nu cifrele sunt cu adevărat importante, deşi ele ar arăta că, dacă România a luat-o puţin înaintea valului european anul trecut, acum, când creşte şi Europa, economia noastră, care este puternic exportatoare, nu mai ţine ritmul.

Lucrurile sunt nuanţate, să ştiţi. În primul rând că, pentru economişti, cifrele de care se entuziasmează oficialii or fi o dezamăgire, dar nu sunt o surpriză. Nu, industria românească exportatoare nu a pierdut ritmul, creşte în continuare, chiar beneficiind de faptul că şi europenii îşi revin din criză şi chiar au crescut comenzile. Criza lor a ajutat mai multe industrii româneşti, nu doar pe cea auto, să-şi găsească drumul, să-şi facă loc şi să-şi câştige poziţii pe pieţele vestice.

pib-3-wall bun

Problema economiei româneşti, în primul trimestru al acestui an, a reprezentat-o construcţiile, şi, mai exact, lucrările publice în infrastructură. La o cădere de 25% a fondurilor cheltuite pentru drumuri, poduri şi autostrăzi, sectorul construcţiilor arată acum de parcă am fi, din nou, în 2008.

pib-4-wall

Industria exportatoare maschează, de fapt, această bâlbă majoră a politicii guvernamentale care nici măcar de bani nu mai duce lipsă. A spus-o chiar ministrul Bugetului, dar într-o altă formulare – nu am cheltuit bani pentru investiţii pentru că n-am avut decontări pe lucrări. Că banii ar fi fost. E pur şi simplu lene şi lipsă de viziune.

Dacă promisiunile lui Victor Ponta ar fi o monedă, iar realizările lui Şova ar fi etalonul ei, atunci eu n-aş paria pe o monedă cu o astfel de acoperire. Am luat exemplul monedei pentru că ea reprezintă perspectiva şi încrederea în viitorul unei economii, pieţele fiind anticipative. Lipsa de viziune de acum ne va duce în mod inevitabil la momentul în care acest prezent îşi va prinde din urmă viitorul încurcându-l şi sărăcindu-l.

Pentru că… (mai ştiţi?) dacă nu producem suficient, ne cresc taxele.