970 afișări

Tancurile sunt inutile! Ucraina cedează regiune după regiune

de Moise Guran

Sunteţi probabil destul de nelămuriţi asupra evenimentelor din estul Ucrainei care, deşi cu frontiera de est blindată la propriu şi în stare de alertă de război, se trezeşte cu teritoriile din spatele frontului ocupate de nişte civili ciudaţi care, lasă faptul că sunt dotaţi cu arme automate, uniforme fără însemne şi veste antiglonţ, dar ştiu să conducă blindate şi chiar să facă drifting cu acestea. Ai zice că nu e război, e o paradă!

Specialiştii explică faptul că este vorba de blindate uşoare de tip BTR-D, specifice trupelor aeropurtate, iar acestea au fost preluate de la armata ucrainiană. Cum? Cu frumosul. Se vede în reportajele BBC. Oficialii de la Kiev spun că au fost confiscate.

E război în Ucraina acum? Nu prea pare. Aş zice că, deşi trupele Federaţiei Ruse nu erau prezente în Harkov, Donbas şi Luhansk, de fapt erau. Pentru a înţelege mai bine cum se fac aceste lucruri am apelat, din nou, la un comentariu realizat de colegii de la rumaniamilitary.ro.

tanchete preluateÎnainte de a citi analiza lor vă recomand să urmăriţi câteva scurte report-uri făcute de la BBC care arată cum au ajuns blindatele armatei Ucrainiene în mâna unor militari care sunt 100% ruşi.

L-aţi urmărit? Reportul lui James Reynolds, în care ăia vin şi-i înconjoară, dar cu spatele la tanchete şi cu faţa la camere, e chiar penibil. Aşa ceva nu face niciun soldat decât cu ordin. E o comedie! Ulterior, militarii ucrainieni îşi predau şi închizătoarele armelor, iar totul este filmat de BBC (nu de Russia Today) şi difuzat în lumea întreagă. Efectul asupra celorlalţi militari ucraineni este devastator! Ăia de pe graniţa cu Rusia se vor preda probabil la primul incident provocat de un soldat rus care a mâncat fasole.

Mai ştiţi harta asta pe care v-am arătat-o pe 3 martie?

La cum evoluează lucrurile în acest moment, este foarte probabil ca cele trei regiuni să aibă rapid soarta Crimeei, dar tot mai rămân două regiuni de cucerit până la joncţiunea cu Crimeea.

 

Regiunile care ne interesează cel mai mult pe noi sunt însă Mykolaiv (unde s-a retras o parte din flota Ucrainei, atâta câtă a mai scăpat din Crimeea) dar, mai ales, Odessa, cea care are accesul la gurile Dunării, graniţa cu Moldova şi Transnistria, dar şi Insula Şerpilor. Sunt convins că eficienţa acestor trupe Spetsnaz poate face ravagii şi acolo, şi e doar o chestiune de timp, desfăşurare şi logistică până când ruşii vor avea din nou graniţă cu România. Şi asta pentru că, iată…

CINE SUNT ŞI CUM PROCEDEAZĂ MASCAŢII CARE CUCERESC PE BUCĂŢI UCRAINA

sursa: www.rumaniamilitary.ro

Luptătorii Spetsnaz sunt diferiţi faţă de alte trupe speciale occidentale – în ceea ce priveşte modul de lucru al acestei organizaţii – Spetsnaz în sine fiind împărţit în foarte multe unităti specializate, de la trupe de comando clasice, la unităţi de infiltrare şi specialişti în lucrul cu civili, agenţi de influenţă, specialişti în războiul psihologic.

Nu trebuie să credem că ruşii şi-au trimis forţele speciale cu arme în mâini, ci, dimpotrivă, acestea au fost infiltrate cu mult timp în urmă, fiind cel mai adesea oameni specializaţi în creeare de haos şi preluarea puterii în mod indirect. În Spetsnaz există chiar un aforism – referitor la agenţii lor sub acoperire – care spune că pistolul este cu totul nefolositor, pentru că, dacă ajungi sa ai nevoie de el, eşti deja desconspirat şi inutil. Categoric însă, pe teren au fost şi unităţi luptătoare, în anumite puncte cheie.

Referitor la Crimeea, americanii au făcut public pe surse şi unitatea GRU, responsabilă pentru succesul opearţiunii din peninsulă: Regimetul 45 Spetsnaz, care a dus greul, câteva sute de luptători din aceasta unitate fiind în epicentrul creării miliţiilor de “voluntari” şi, deşi purtau aceleaşi uniforme fără însemne, se puteau remarca că erau foarte diferiţi de grosul ”voluntarilor”.

Pe lângă discursul naţionalist pro-rus, GRU foloseşte şi mita pentru atragerea oficialilor locali, a poliţiştilor (din Donetsk, în mod clar) şi, probabil, şi asupra unor responsabili militari ucraineni..

Un locotenent ucrainean are un salariu de 300$, şi-l vede din an-n Paste, pe când un locotenent rus câştigă din prima lună de slujbă 2000$ pe lună. Altă gâscă-n altă traistă… De altfel, scopul principal al GRU în Ucraina acestor zile este armata ucraineană.

Bineînţeles că Moscova nu se teme de armata Kievului, dar dacă trupele ucrainene ar riposta cu arma în mana, dacă militarii Kievului ar fi ucişi de Armata Rusă, acest lucru ar dăuna imens imaginii Rusiei în lume şi ar îngreuna major desfăşurarea ulterioară a evenimentelor.

Pentru GRU – şi în special pentru trupele sale Spetsnaz – Ucraina este, trebuie să recunoaştem, un moment de glorie şi de afirmare în faţa conducerii Armatei Ruse, mai ales că în Crimeea lucrurile au mers ca unse. Însă Moscova, după o vreme când nu se mai uita cu acceaşi ochii către GRU, şi-a schimbat atitudinea în bine, mai ales după conflictul din Cecenia şi succesul – în cele din urmă –  acţiunilor militare din zona Caucazului.

Şi trebuie să înţelegem, încă o dată, că Spetsnaz este destul de diferit de trupele speciale ale NATO, neputând fi comparat în mod direct cu trupe de gen SEAL, Delta sau “Vulturii” noştri, pentru că acest serviciu rusesc este mult mai complex, înglobând şi arii care în Vest aparţin strict de serviciile de informaţii, nu de trupele speciale. Astfel GRU dispune de proprii analişti, îşi construieşte propriile strategii de luptă, are ca obiectiv şi culegerea de informaţii (cercetaşii), dezavuarea obiectivelor reale, sabotajul, atragere în colaborare a unor cetăţeni străini, dispune de propria sa reţetă de informaţii şi propriul său sistem de comunicaţii şi logistică.

Dacă facem, însă, comparaţie între unităţile luptătoare Spetsnaz şi cele ale SUA, observăm că ruşii sunt diferiţi ca filosofie, unităţile lor nu au nici pe departe susţinerea logistică cu care americanii şi-au obişnuit “specialii”, dimpotrivă un comando Spetsnaz este relativ autonom – şi la bine, şi la rău – fiind obişnuiţi şi pregătiţi să se descurce singuri în zona de responsabilitate, iar acest obicei poate fi o reminscenţă a pregătirii din timpul Războiului Rece, când unităţile GRU erau pregătite să atace în spatele frontului NATO, să comită acte de sabotaj, asasinate, dezinformare ş.a.,  totul pe cont propriu. Aşa că, în anumite situaţii, Spetsnaz s-ar putea dovedi mai periculoşi decât omologii lor occidentali, fiind, dacă vreţi, ceva mai sălbatici şi mai bine adaptaţi să treacă prin condiţii foarte grele, fără ajutor extern.

Cred că specialii ruşi încă mai poartă cu ei pastila de otravă, care pe vremea URSS-ului era standard, atât pentru soldaţi, cât şi pentru ofiţeri. Şi, ca un fapt divers, mulţi dintre sportivii de elită ai Rusiei, fac parte din Spetsnaz…

Ca număr de trupe, cifra cea mai probabilă se situează în jurul a 13.000 de luptători, ceea ce poate părea mult, dar în realitate, dacă ţinem cont de foarte multele responsabilităţi ale acestor unităţi, este destul de puţin.

În acest moment, Marele Stat Major al Armatei Ruse, căruia i se subordonează în mod direct Spetsnaz-ul, are la dispoziţie 7 brigazi, din care trei sunt ţinute permanent în rezervă, gata de acţiune, în timp ce restul de patru îşi fac treaba prin cele mai îndepărtate colţuri ale Maicii Rusii – Caucazul şi Asia Centrală, fiind în acest moment terenul preferat de “joacă” al acestor unităţi cu adevărat de elită, rotaţia trupelor în zone de conflict executându-se o dată la şase luni.

În ultimii ani, se poate remarca chiar faptul că Moscova acorda o tot mai mare atenţie trupelor speciale ale GRU – şi FSB-ul deţine unităţi  Spetsnaz – marşându-se pe creşterea treptată a numărului acestora şi pe profesionalizarea lor, în acest moment în Spetsnaz aflându-se şi soldaţi în termen.