Prezentul şi viitorul apărării antiaeriene a României
În prezent, majoritatea sistemelor de rachete antiaeriene deţinute de România sunt de concepţie a anilor ’60-’70 ai secolului trecut şi de moştenire sovietică, cu excepţia sistemului de rachete MIM-23 Hawk (Homing All the Way Killer), de provenienţă americană, dar cu aceeaşi vârstă, care însă nu a fost complet operaţionalizat.
Acoperirea actuală a teritoriului României cu sisteme de rachete sol-aer poate fi observată, aproximativ, pe harta de mai jos (sursa):
Legenda:
Cercul roşu = raza de acţiune a sistemelor cu rază medie 2K12 Kub/SA-6 „Gainful” – 8 baterii deţinute de România – necesită modernizare;
Cercul maro = raza de acţiune a sistemelor cu rază scurtă SA-8 Gecko/9K33 OSA – un singur regiment începând cu 1989, 16 lansatoare şi 8 reîncărcătoare – modernizat cu sistem IFF;
Cercul verde = raza de acţiune a sistemelor cu rază medie MIM-23 Hawk – 8 baterii (224 rachete) Hawk PIP III – nu sunt complet operaţionalizate şi necesită modernizare;
Regimentul 53 de rachete anti-aeronave „Trophaeum Traiani” operează numai cu sisteme 2K12 Kub
Regimentul 50 rachete anti-aeronave „Andrei Mureşianu” acoperă raza judeţului Cluj şi operează cu sisteme: 2K12 Kub, SA-8 Gecko şi CA-94 :
SA-8 Gecko Foto: MApN
Brigada 1 rachete sol-aer „General Nicolae Dăscălescu” este cea mai modernă unitate de apărare AA. În 2006 se înfiinţează Batalionul Hawk, prima unitate de luptă sol-aer cu achete compatibile cu tehnica NATO. Aceasta operează cu radare P-18, PRV-13 şi rachete de rază medie şi lungă (MIM 23 Hawk şi S-75 Volhov).
MIM-23 HAWK PIP III – Foto: MApN
Cercul violet = rază de acţiune a sistemelor cu rază lungă S-75 Volhov/ SA-2 M3 „Volhov” – 6 baterii sosite între 1963-1967. Au fost modernizate în 3 etape, însă sunt la capătul vieţii operaţionale.
Regimentul 11 „Horea” pare să opereze numai cu rachete de rază lungă SA-2 Volhov:
SA-2 Volhov şi radar de urmărire Foto: MApN
România mai foloseşte, în cadrul forţelor sale, 48 sisteme de rachete cu rază scurtă pe şasiu autopropulsat TABC-79 de tip CA-95 (9K31 Strela 1), produse la Electromecanica Ploieşti sub licenţă. Există şi o variantă M, apărută la începutul anilor ’90, dar nu se ştie dacă a fost aplicată parcului MApN.
Există şi un proiect de reutilizare a rachetei portabile A-94M în sistem autopropulsat CA-94 (Strela 2).
Regimentul 61 rachete antiaeriane „Pelendava” Slobozia, pe lângă 2K12 Kub, mai are în dotare şi proiectile AA de tip CA-95: CA-95
Toate aceste sisteme de rachete, încadrabile în raze de acţiune lungă, medie, scurtă şi foarte scurtă, necesită modernizare sau înlocuire cât mai grabnică.
În plus, sistemele trebuiesc coordonate şi integrate cu o reţea de radare moderne, rezistente la bruiaj şi mobile, deocamdată fiind înlocuite radarele P-37 şi PRV-13 cu FPS-117 şi, respectiv, TPS-79R.
Acesta este şi scopul primei cereri de informare (RFI) trimise de ACTTM cu privire la înlocuirea bătrânelor radare mobile cu bătaie mare P-18 (rază detecţie 250km) de producţie sovietică cu unele 3D mobile, cu următoarele cerinţe: raza maximă teoretică de minim 400km, o înalţime de cel puţin 30km, acoperirea în elevaţie pentru ţinte aeriene între +20 şi 6 grade şi prezenţa unui modul/canal special pentru urmărirea rachetelor balistice până la o elevaţie de +60 de grade; capacitatea de salt în frecvenţă între cel puţin 100 de frecvenţe distincte, urmărirea a cel puţin 1500 de ţinte simultan, o rată de scanare variabilă de 6 şi, respectiv, 12 rpm şi detecţia ţintelor să nu fie afectată de prezenţa turbinelor eoliene; să poată fi poziţionat pe amplasamente între 0-3000m, ceea ce implică şi capacitatea de „look-down”; să poată fi transportat pe camion sau într-un singur C-130 şi instalat în mai puţin de 3 ore.
În acest caz, candidaţii ar fi: favoritul AN/TPS-77 al Lockheed – o versiune mobilă a lui FPS-117, îndeplinind toate cerinţele carnetului de sarcini, mai puţin transportul care necesită 2 avioane C-130 Hercules; alţi posibili concurenţi – TPS-59 PIP radar de cercetare pentru sistemul I-HAWK, Northrop Grumman TPS-78, Thales (Thomson-CSF Master-T şi GM400 şi radarul AESA în banda S EL/M-2288 AD-STAR.
Variantele de modernizare ale sistemelor de rachete sol-aer ale României ar fi, pe categorii, următoarele:
1. variante pentru sistemele cu rază lungă de acţiune – înlocuire SA-2/S75 Volhov:
• MIM-104D Patriot PAC-2 (probabil cumpărate la mâna a doua, deoarece nu se mai produc, eventual modernizate ulterior)
• MIM-104F Patriot PAC-3 MSE (Missile Segment Enhancement), (producător Raytheon)
• Barak 8 NG, (producător Israel Aerospace Industries)
• MBDA Aster 30, (producător MBDA)
Comparaţie grafică a plafonului şi razei de acţiune pentru competitorii cu rază lungă (sursa)
2. variante pentru sistemele de rachete cu rază medie de acţiune:
• MIM-23 Hawk 21 (modernizare cu Raytheon) şi modernizare ulterioară, la expirarea resursei rachetelor Hawk, cu NASAMS II (Norwegian Advanced Surface-to-Air Missile) derivat din AIM-120 AMRAAM, folosit pe avioanele F-16 (producător Kongsberg Defence&Aerospace) – cea mai probabilă variantă. Există şi modernizarea taiwaneză Tien Kung-1 (Sky Bow), cu rază de acţiune mult mai mare, 100km, cu sistem de ghidare mult mai modern. Ca radar de iluminare este folosită o versiune derivată a HPI HAWK (AM/MPQ-46), numită CS/MPG-25, radar creditat cu 60% mai multă putere decât originalul. Bateria este completată de un radar multifuncţional de tip PESA, similar conceptual cu AN/MPQ-64 al HAWK XXI, dar mult mai puternic, numit ADAR-1 Chang Bei.
• SA-6 – modernizare cu RIM-162 ESSM (cu participarea WZU Polonia şi Raytheon) – de asemenea probabilă, practic modernizând radarul SA-6 şi înlocuind rachetele sovietice cu tipul RIM-162 ESSM.
• MIM Patriot PAC-3, (producător Raytheon)
• MBDA Aster-15, (producător MBDA)
• Spyder MR (producători Rafael Advanced Defense Systems şi Israel Aerospace industries) – foloseşte un mix de rachete Python (deja în înzestrarea RoAF) şi Derby
Comparaţie grafică a plafonului şi razei de acţiune pentru competitorii cu raza medie (sursa)
3. variante pentru sistemele cu rază scurtă de acţiune:
• CA-95M – greu modernizabil, ar trebui modernizat radical
• SA-8 Gecko – modernizabil probabil doar pe partea de electronică (număr redus de lansatoare) – modernizare parţială poloneză SA-8P Sting şi radicală în Belarus – T38 Stilet (cu o nouă rachetă)
• MBDA MICA-VL (producător MBDA) – refolosesc rachete din inventarul RoAF
• Spyder SR (producători Rafael Advanced Defense Systems şi Israel Aerospace industries) – foloseşte un mix de rachete Python (deja în înzestrarea RoAF) şi Derby
• Umkhonto (produs de Denel – Africa de Sud) – raza 12-80km, în funcţie de variantă
• Reluarea şi actualizarea programului rachetei aer-aer de manevrabilitate mare autodirijată în infraroşu RAV-RS (R-60/AA-8 Aphid), pentru a fi integrată pe platforma Puma-Socat, care poate lucra şi în mod aer-aer, pe IAR-99/XT modernizat, dar şi pe alte aeronave de luptă, precum şi ca posibilă racheta sol-aer cu rază scurtă. Vezi şi programele A-91 şi A-94, precum şi AIM-9x Chaparral, şi mai noul Avenger/ Adaptive Force Protection System (AFPS), dar şi IRIS-T care va înlocui RBS-70 al suedezilor.
Comparatie grafică a plafonului şi razei de acţiune pentru competitorii cu rază scurtă (sursa)
4. variante pentru sistemele cu rază foarte scurtă de acţiune:
• CA-94M – greu modernizabil, la capătul vieţii. Posibilitatea de a fi modificată în rachetă aer-aer, similar cu programul american AIM-92 Stinger, în special pentru elicoptere.
• Grom / 9K38 Igla (similar cu CA-94M) – (producător Mesko, Skarżysko-Kamienna)
• FIM-92 Stinger F/ RMP Block II ( producător General Dynamics / Raytheon), care va fi înlocuit, în curând, în inventarul SUA
• Mistral (producător MBDA) – cel mai greu cap de luptă – 3kg
• RBS-70 NG ( producător Saab Bofors Dynamics) – cea mai performantă, însă mai greu de operat, cu masă mare
• Star-Streak (producător Thales Air Defence)
Comparaţie grafică a plafonului şi razei de acţiune pentru competitorii cu raza foarte scurtă (sursa)
Cât despre preţuri, este vorba de miliarde de dolari, mai jos fiind date orientativ, câteva exemple:
• SAMP/T Battery: ~400-450 mil.$ bateria: radar, sisteme de comandă, 6 lansatoare şi 96 bucaţi Aster 30. Costul/ rachetă Aster 30 SAM : ~$2.5 million, Aster 15 SAM: $1.25 million
• Improved Patriot (PAC-2+) Battery: 350-400 mil.$ bateria: radar, sisteme de comandă, 4 lansatoare şi 32 de rachete GEM-C/T
• NASAMS II: ~165 mil.$ per per baterie, cu rachete SLAMRAAM la 1.55 mil. $bucata
• Racheta RIM-116B RAM Block IA: 950,000$ bucata
• Sistem Spyder-SR SAM: bateria costă aprox. 35-40 mil.$ pentru radar, unitate de comandă, 4 lansatoare mobile, 32 de rachete
Deci, la câteva baterii Patriot, preţul s-ar apropia de 1 miliard de dolari SUA, la acestea trebuind adăugate modernizările sistemelor cu raza medie SA-6 şi Hawk, precum şi cele ale sistemelor cu rază scurtă şi foarte scurtă.
Punând cap la cap aceste date, ar rezulta un necesar de câteva miliarde de dolari SUA, care însă pot fi obţinuţi din ţara furnizorului, printr-un credit de 2 ori mai ieftin decât se împrumută actualmente în România, iar dacă ştim să şi negociem, aceşti bani ar putea fi reinvestiţi prin offset (transfer de tehnologie) în economia românească, cu precădere în industrii de vârf şi cercetare, ramuri care aduc valoare adăugată foarte ridicată.
Astfel, deşi suma pare enormă, banii se vor întoarce în economia românească, generând mii de locuri de muncă bine plătite.
Nota Biziday: Acest articol folosește informații publicate pe http://www.rumaniamilitary.ro/ și
