96 afișări

… Când creşterea economică se bazează pe sărăcie

arat blog

de Moise Guran

Un oficial străin spunea cândva că nu înțelege cum o țară care are un potențial agricol cu care poate hrăni 80 de milioane de oameni nu reușește să hrănească nici 20 de milioane. Referirea directă era la importurile de alimente ale României.

Despre agricultura românească s-au spus multe, s-a spus inclusiv faptul că ar fi fost grânarul Europei în perioada interbelică, lucru cel puțin inexact, dar surpriza momentului vine acum din altă parte… Anul agricol foarte bun a contribuit doar indirect la creșterea economică din 2013.

Cei de la Ziarul Financiar au sesizat faptul că industria alimentară a avut o creștere neașteptată și că, în final, contribuția acesteia în economie este mai mare decât cea a industriei auto. Impresionant, nimic de zis, atâta doar că, în vreme ce industria auto a crescut fabricând modele ceva mai scumpe, în industria alimentară valoarea adăugată a venit mai ales din ieftinirea produselor agricole.

E un pas înainte, unul chiar serios, deși vă spuneam și cu altă ocazie, politicienii români se chinuie de 150 de ani să înțeleagă unde a greșit Cuza cu Reforma Agrară și de ce retrocedările de după 1990 au avut fix același efect economic – păstrarea agriculturii într-o zonă ineficientă, fără valoare adăugată și fără profit.

În mod absolut ciudat, perioada în care agricultura românească s-a apropiat – e drept, mai mult teoretic – de o agricultură modernă, a fost cea comunistă. Nu, nu cred în cooperativele de producție în care toată lumea fura de rupea, dar forma de organizare, imperfectă așa cum era, permitea industrializarea unei părți mai mari din producția agricolă.

Altfel spus, decât să faci opt milioane de tone de grâu pe an pe care să le dai, chiar și la export, la prețuri foarte mici, mai bine faci patru la intern, dar le faci nu făină, ci macaroane; mai bine faci, de restul, furaje și le faci nu carne, ci salam, că e mult mai scump, e mai complex… Iar complexitatea aduce bunăstare.

V-am făcut toată această explicație pentru că am auzit că Ponta vrea să reducă TVA-ul la legume și la fructe… Bună idee… Lumea se va bucura, iar Ponta va culege laurii anului electroal.

Dar cum ar fi să gândim aceste măsuri la pachet cu altele de sprijinire a industrializării producătorului agricol? Nici nu ar fi greu… totul e să mai gândim România și altfel decât prin prisma ciclurilor electorale…

Altfel, degeaba face industria alimentară valoare adăugată cât două uzine de autoturisme, dacă în spatele ei sunt cinci milioane de țărani care trăiesc fix ca pe vremea lui Cuza.